Adapost crestere vaci

418

Ce trebuie să ştim atunci când dorim să construim sau să modificăm un adăpost pentru creşterea vacilor de lapte în întreţinere liberă?

Sistemele noi, „naturale”, de întreţinere a taurinelor trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe principale: contactul permanent cu atmosfera, protecţia împotriva vântului şi a ploii, zone de odihnă confortabile cu pierderi minime de căldură şi posibilitatea alegerii libere a locului de odihnă, fără a impune restricţii de mişcare animalelor. Indiferent de tipul de cazare a taurinelor, sistemul ales trebuie să asigure confortul vacilor astfel încât ele să producă la capacitatea genetică maximă; să reducă la minim riscul de îmbolnăvire, stres şi accidentare a vacilor; să asigure un sistem de furajare care să permită vacilor să consume suficientă hrană pentru a-şi satisface cerinţele pentru funcţiile vitale şi producţie; să asigure producerea unui lapte de calitate igienică superioară; să asigure un mediu confortabil muncitorilor care îngrijesc vacile; să asigure eficienţa exploatării şi să fie fezabile din punct de vedere economic.

Întreţinerea liberă (nelegată) a vacilor în adăposturi semideschise sau închise îndeplineşte mare parte din cerinţele enumerate mai sus. Înainte însă de a ne hotărî asupra alegerii sistemului de întreţinere trebuie să cunoaştem avantajele şi dezavantajele sistemului de întreţinere liberă faţă de sistemul de întreţinere legată. Printre avantajele sistemului de întreţinere liberă enumerăm: creşterea productivităţii muncii prin posibilitatea utlizării celor mai noi tehnologii de furajare, cazare, adăpare, mulgere şi evacuare a dejecţiilor; reducerea efortului fizic al muncitorilor; obţinerea unui lapte cu calităţi igienice superioare; mişcarea liberă a vacilor care duce la creşterea longevităţii şi a rezistenţei la boli. Dezavantajele acestui sistem sunt: tratamentul de grup al animalelor, manifestarea puternică a comportamentul de grup; consumul de furaje mai mare cu 5-10%, ceea ce face ca această tehnologie să poată fi luată în considerare numai de crescătorii care îşi asigură furajele de volum din cultură proprie; unele vaci preferă anumite categorii furajere (de exemplu unele vaci preferă fânul în timp ce altele preferă silozul), ceea ce obligă crescătorul să utilizeze furajarea unisortimentală, respectiv utlizarea amestecului furajer unic; frecvenţa mai mare a accidentelor; investiţii mai mari pe locul de cazare din adăpost.

Construirea unei ferme de vaci de lapte necesită multă gândire şi planificare. Astfel, cu cât petrecem mai mult timp planificând dinainte acest lucru cu atât proiectul va fi realizat mai bine şi se pot elimina erorile costisitoare o dată ce se trece la construcţia concretă. Fiecare fermă şi fermier au cerinţele sale. Ca urmare pentru fiecare proiect unic se vor lua în considerare, după caz, numărul de animale, rasa, necesarul de forţă de muncă, manipularea şi modul de utilizare a dejecţiilor şi mulţi alţi factori.

Înainte însă de a începe un proiect trebuie să încercăm să găsim răspunsul la mai multe întrebări.

Câte vaci de lapte vreau să cresc? De câte ori voi mulge vacile pe zi (două, trei sau patru)? Care este producţia de lapte la care vreau să ajung şi în cât timp? Cum îmi voi vinde laptele? Care sunt tendinţele pieţii laptelui pe termen scurt şi lung în zona în care locuiesc? Există o piaţă alternativă pentru laptele meu? Care sunt condiţiile de vânzare ale laptelui şi premiile pe unitate de produs? Care sunt cheltuielile de transport a laptelui? Unde va fi amplasată ferma? Trebuie să (mai) cumpăr teren? Cât îmi pot permite să plătesc pe hectar? Voi produce toate furajele în fermă? De câte hectare am nevoie pentru a sigura furajele pentru numărul stabilit de animale? De cât teren agricol am nevoie pentru a împrăştia gunoiul obţinut din ferma mea? Pot face contract cu vecinii pentru asigurarea furajelor sau pentru vânzarea gunoiului de grajd? Cât de mult este susţinută producerea laptelui în zona în care locuiesc? În acest caz se ia în considerare disponibilul de specialişti din cadrul universităţilor, clinici veterinare, firme de vânzare a maşinilor şi instalaţiilor specifice, fabrici de furaje combinate, consultanţă. De asemenea, se vor lua în calcul resursele financiare şi băncile. Care este sursa de apă pentru fermă, din fântână sau de la reţeaua oraşului? Ce calitate are apa şi la ce preţ? Care vor fi chetuielile cu energia electrică? Îmi trebuie monofazat sau trifazat? Există tarife diferenţiate pe ore? Voi avea un generator propriu în caz de urgenţă? Câte vaci se vor mulge? Dacă vreau să-mi măresc numărul de animale găsesc viţele pe piaţa liberă? La ce preţ? Care sunt normele şi autorizaţiile de funcţionare pe care trebuie să le obţin? Trebuie un studiu de mediu înconjurător? Pot să-mi dublez afacerea în 5 ani dacă doresc? Cum va fi condusă ferma? Voi lucra direct cu animalele sau voi lucra cu oameni? Care va fi rolul meu şi al familiei mele în această afacere? Unde găsesc angajaţi buni? Ce surse de finanţare sunt eligibile? Am un plan de afaceri realist? Voi folosi un specialist la planificare şi care este preţul cerut de el? Voi lucra cu o firmă de construcţii? Care sunt avantajele dacă voi construi eu?

După cum bine se observă, pentru planificarea unei afaceri, sunt multe lucruri la care trebuie să mă gândesc. În plus dacă am deja o fermă, aflată într-un anumit stadiu, caz mai frecvent întâlnit în ţara noastră, şi doresc să o modernizez trebuie să răspund la o altă suită de întrebări: Care este valoarea şi starea în care se găsesc clădirile? Corespund adăposturile şi sistemul de muls existente unei afaceri eficiente? Câte vaci voi creşte după modernizare şi în viitorul apropiat? Care este costul diferitelor sisteme de întreţinere? Cu cât va creşte venitul şi profitul anual? Câţi bani pot să împrumut şi de unde Care este dobânda? În cât timp trebuie să rambursez împrumutul? Voi avea suficienţi bani pentru a susţine extinderea fermei? Există resurse suficiente, cum ar fi teren arabil, furaje, forţă de muncă? Am capacitatea managerială să conduc şi stăpânesc o afacere mai mare?

Trebuie să amintim celor interesaţi că extinderea unei ferme de vaci de lapte se planifică pentru o perioadă de 5-10 ani, în cazul în care droim să creştem vaci de lapte pentru încă cel puţin 20-25 de ani. Deci, modernizarea unei astfel de afaceri este o investiţie pe termen lung.

Să vedem acum concret care sunt elementele de biometrie luate în considerare atunci când planificăm construcţia sau modificarea unui adăpost pentru vacile de lapte. Pentru dimensionarea spaţiilor şi locurilor de cazare dintr-un adăpost de taurine trebuie să ţinem cont de următoarele elemente biometrice:

Lungimea oblică a trunchiului, măsurată de la articulaţia scapulo-humerale până la punctul fesei. Este necesară pentru determinarea lungimii de staţionare în faţa ieslei.

Lungimea animalului culcat, care reprezintă lungimea oblică a trunchiului plus aceea a gâtului cu capul flexat sau relaxat lateral. Este necesară pentru dimensionarea cuşetei de odihnă în întreţinerea liberă. Această dimensiune este de regulă cu 36% mai mare decât lungimea oblică a trunchiului.

Înălţimea la grebăn, care se măsoară de la sol până la punctul cel mai înalt al grebănului. Este necesară pentru stabilirea înălţimii la care se montează limitatorul de grebăn din cuşeta de odihnă.

Lărgimea abdomenului, măsurată la punctul cel mai proeminent al abdomenului. Este utilizată pentru stabilirea frontului de furajare şi lăţimea de gabarit a animalelor pe aleile de circulaţie.

Lărgimea animalului culcat, după care se dimensionează lăţimea cuşetei de odihnă.

Grosimea gâtului, care determină deschiderea grilajului frontului de furajare.

Lărgimea capului, fără coarne, pentru dimensionarea lăţimii maxime a unui front de furajare individualizat.

Un sistem de exploatare a vacilor de lapte are următoarele componente:

  1. Sistemul de muls, depozitare a laptelui şi de spălare a acestuia. Cel puţin jumătate din munca totală dintr-o femă de vaci de lapte o reprezintă activităţile legate de muls. Ca urmare alegerea şi proiectarea platformei şi a instalaţiei de muls este un factor major care determină eficienţa muncii şi calitatea produsului (laptelui). În cazul sistemului de întreţinere liberă a vacilor, mulsul se va face întotdeuna la platforma de muls construită în afara adăpostului. Platforma de muls este formată din mai multe săli: sala de muls, sala de aşteptare, sala de colectare, răcire şi păstrare a laptelui, sala cu generatorul de muls. În funcţie de poziţia vacilor faţă de mulgător, modul de ataşare a paharelor de muls şi productivitatea muncii, sălile de muls sunt de mai multe deluri: tip tadem, tip brăduleţ, tip side by side, rotativă. Alegerea unuia dintre aceste tipuri se face în funcţie de numărul de animale, numărul de mulsori pe zi, producţia de lapte a vacilor, costul forţei de mncă.

2. Sistemul de furajare care include una sau mai multe zone de furajare, locuri de depozitare a furajelor şi un sistem de preparare şi transport a furajelor. În majoritatea fermelor de vaci de lapte acesta este sistemul care consumă cel mai mult timp după mulgere. În adăpost trebuie prevăzută o zonă de furajare amplasată în partea opusă a zonei de odihnă. Pentru întreţinerea liberă este obligatorie individualizarea frontului de furajare, care să permită şi blocarea colectivă a vacilor la iesle. Dacă furajarea se face restricţionat atunci se asigură un front de furajare pentru fiecare vacă din adăpost, dacă însă furajarea se face la discreţie se poate asigura doar un front de furajare pentru două vaci. Atunci când se proiectează locul de amplasare a zonei de furajare trebuie avut în vedere modul în care se va face administrarea furajelor. Dacă aceasta se va face mecanizat atunci aleea de furajare trebuie construită din beton şi suficient de largă pentru a permite accesul unui tractor cu remorcă. În adăpost trebuie prevăute adăpători, dimensionate corespunzător în raport cu numărul de animale. Armanul de furaje trebuie amplasat cât mai aproape de adăposturi pentru a reduce distanţele de transport a furajelor.

3. Sistemul de manipulare a gunoiului care cuprinde instalaţiile pentru colectarea şi depozitarea gunoiului de grajd. La proiectarea sistemului de evacuare a dejecţiilor din grajd trebuie ţinut cont de numărul de animale, modalitatea de transport a gunoiului de la grajd la platforma de gunoi, modalitatea de procesare a gunoiului de grajd, tipul de aşternut disponibil pentru animale. Evacuarea gunoiului se poate face hidraulic pe pernă de apă, caz în care se va utiliza pardoseala discontinuă (grătare) sau mecanic cu lopata de tip delta, de tip fluture sau cu tractor cu lamă. Dacă evacuarea se va face cu tractorul cu lamă trebuie avut în vedere construirea unor uşi largi pentru a permite accesul acestuia în adăpost, în zona de mişcare a vacilor.

4. Zona de odihnă şi de mişcare a vacilor. Zona de odihnă a vacilor în întreţinerea liberă în adăposturi închise este cel mai adesea reprezentată de cuşete. Aceste cuşete au dimensiuni variabile în funcţie de rasa de animale crescută. Dimnesiunile tipice a unei cuşete sunt 1,2 m lăţime şi 2-2,1 m lungime. Pardoseala trebuie să fie construită din material termoizolant. Dacă se construieşte din beton atunci este bine să se aşeze un covor de cauciuc. Cuşetele pot fi aranjate în adăpost pe un rând, pe două rânduri sau pe mai multe rânduri, în funcţie de lăţimea adăpostului, modul de administrare a hranei şi sistemul de evacuare a dejecţiilor. Cuşetele trebuie delimitate prin despărţitoare de stand care au o formă caracteristică, mai ales atunci când cuşetele sunt amplasate pe peretele longitudinal al adăpostului. De asemenea, cuşeta de odihnă trebuie prevăzută cu limitatoare de grebăn pentru a reduce riscul ca vaca să defece pe stand. Zona de mişcare a vacilor se află în imediata apropiere a cuşetelor şi face legătura între zona de odihnă şi zona de furajare. Pardoseala va fi construită din beton rece şi poate fi continuă dacă evacuarea dejecţiilor se face mecanic sau discontinuă (grătare din beton armat) dacă evacuarea dejecţiilor este hidraulică. Zona de mişcare trebuie să fie suficient de largă pentru a permite mişcarea liberă a vacilor, fără a produce înghesuirea acestora sau deranjul vacilor aflate la iesle. O lăţime minimă de 3 m este de dorit. Pentru condiţiile climatice din ţara noastră este bine ca adăpostul să fie prevăzut cu padocuri în care animalul să aibă acces liber pe vreme frumoasă,.

  1. Zona sau zonele de contenţie sau blocare a animalului, care cuprind facilităţi pentru animalele care trebuie tratate, însămânţate, pentru fătare etc. La capătul adăpostului trebuie amenajate câteva boxe de claustrare a animalelor în vederea efectuării tratamentelor, a însămânţării vacilor aflate în călduri. De asemenea, adăpostul trebuie prevăzut cu boxe pentru fătare, în număr corespunzător numărului de vaci din fermă şi a sistemului de reproducţie utilizat. Pentru tratamentul efectuat întregului efectiv de vaci, ieslea trebuie să fie prevăzută cu un sistem de blocare colectivă a capului.
  2. Zonele de serviciu care cuprind drumurile, aleile şi culoarele din fermă pentru mişcarea animalelor şi a materialelor.
  3. Zona sau zonele pentru creşterea animalelor de reproducţie. Această zonă trebuie să cuprindă toate adăposturile şi echipamentele zootehnice necesare creşterii tineretului taurin de reproducţie, pe categorii de vârstă. Acesta în cazul în care fermnierul optează pentru creşterea proprie a animalelor necesare înlocuirii mătcii şi doreşte să le cumpere.

Acestea sunt pe scurt criteriile şi condiţiile de care trebuie să ţină cont un fermier pentru construirea sau extinderea exploataţiei de vaci de lapte. Pentru informaţii suplimentare şi cazuri concrete nu ezitaţi să contactaţi specialiştii de la Facultatea de Zootehnie şi Biotehnolgii din Timişoara. De asemenea, urmăriţi articolele din revista Ferma pentru studiile de caz care vor apărea în numerele viitoare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here