Ferma ecologica in Romania

122
  • 1. Eco-ferma, ferma privita ca un ecosistem

Ferma ecologica este privita ca un ecosistem, parte integrala a naturii, in plina armonie cu factorii biotici si abiotici.

Eco-ferma este unitatea functionala a biosferei , creata de om, dependenta de el, sub directia si managementul lui, reprezentata de o suprafata de pamant, care include toate organismele existente in biotop(fitocenoza, zoocenoza, microbiocenoza) si care interactioneaza cu mediul fizic, creand un circuit de substante, care au ca rezultat obtinerea unei biomase. Aceata biomasa poate proveni din culturi vegetale, cresterea animalelor, sau din evetuala industrielizare a produselor respective.

Astfel eco-ferma, ca orice ecosistem, cuprinde o componenta vie, biocenoza, comunitate unitara si complexa de animale(zoocenoza), plante(fitocenoza), microorganisme(microbiocenoza), precum si factorul uman si o componente abiotica, biotopul, substratul necesar biocenozei.

Populatia de animale exploatata constituie ”centrul de gravitatie” a eco-fermei, ea furnizand biomasa scontata, respectiv zooproductiile dorite. Celelalte componente sunt reprezentate de factorii de mediu si de crestere pentru animalele de ferma, ce constituie elemente de intrare in sistem(factorii de mediu fizici si biologici), elemente de iesire (zooproductii, alte produse). Toate acestea interactioneaza asigurand functionarea armonioasa a ecosistemului.

Eco-fermele, ca de altfel toate agroecosistemele, pot fi caracterizate prin caracter istoric, intagralitate, un program bine stabilit. Acestea reprezinta un sistem cibernetic, in relatie cu mediul pot fi deschise sau partial inchise, sunt ecosisteme amenajate, cu grade diferite de antropizare, cu limitare a capacitatii de autoreglare naturala pana la cote foarte reduse, cu structura si functia sistemica alterata diferit fata de nivelul de organizare biologica. Acestea au o productivitate neta mare si functioneaza ca subsistem al sistemului social-uman, iar factorul antropic devine esential, fiind creator si permanent reglator al sistemului.

2. Organizarea fermelor ecologice

O ferma este compusa din teren si alte elemente utilizate pentru productie, precum cladiri, utilaje si unelte. Poseda forta de munca proprie. Toate activitatile si productia sunt administrate de către un fermier. Ferma difera de alte unitati de productie deoarece terenul este cel mai important factor si de asemenea produce anumite bunuri naturale, care sunt utilizate în productia fermiera ulterioara.

Ferma, de obicei, se ocupa cu productia vegetala sau animaliera si uneori poseda un fel de societate care administrează de asemenea productia alimentelor.

Aceasta poate fi o proprietate a fermierului, poate fi inchiriata, poate fi de asemenea o parte a unei societăţi, cooperative sau asociaţii. Are două sfere. Prima este una tehnica şi productiva şi include procesarea unui tip de produse pe cale naturala pentru obtinerea altora, a doua sfera este una economica si se ocupă cu procesul productiei stabilind o relatie intre produse si presuri precum si o participare financiara si valorica în cadrul productiei.

3. Norme si aprobari necesare realizarii unei ferme ecologice

Pentru realizarea si functionarea unei ferme zootehnice ecologice, este necesara obtinerea mai multor aprobari ale organelor teritoriale.

Aceste aprobari sunt:

-avizul de amplasment;

-avize si acorduri pentru accesul la utilitati precum apa curenta, energia electrica, sursa de incalzire (gaze, reteaua de termoficare) etc.;

-avizul unitatii de pompieri;

-avizul comandantului de Protectie Civila, al Inspectoratului pentru Sanatatea Medie.

Toate aceste avize vor fi inscrise in Certificatul de Urbanism pe care investitorul trebuie sa-l solicite de la Administratia Publica Locala inainte de a incepe elaborarea proiectului.

De asemenea dupa realizarea adaposturilor, instalatiilor si a celorlate constructii din ferma, pentru a fi data in functiune, investitorul mai trebuie sa se adreseze la Directia Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentara, cat si la Directia Judeteana de Sanatate Publica, care vor verifica daca noua constructie respecta normele si regulamentele specifice si daca instalatiile functioneaza la parametrii proiectati. In urma acestor verificari, DSVSA va elibera avizul sanitar veterinar si/sau pentru siguranta alimentara, in conformitate cu ordinul 139/2005, publicat in Monitorul Oficial Nr 107 bis /2 februarie 2005.
Normele sanitar-veterinare privind amplasarea, proiectarea si sistematizarea fermelor zootehnice prevad, printre altele si urmatoare:

-terenul sa fie salubru, neinundabil, cu structura uniforma si cu pante line(de preferat cu inclinare spre sud, sud-est sau sud-vest), avand acces usor catre caile de comunicatii, catre pasuni si catre culturile furajere;

-adaposturile sa fie orientate in directia opusa celei din care bat vanturile dominante, astfel incat sa fie protejate de efectul daunator ala cestora;

-luminozitatea sa fie buna si sa evite supraincalzirea in perioada de vara;

-pentru a prevenii scurgerea dejectiilor si/sau a apelor uzate in exteriorul adaposturilor, cat si pentru ca apele meteorice sa nu patrunda in interior, constructiile vor fi amplasate pe temelii inaltate la minim 20-25 cm fata de sol, avand o pardoseala specifica care sa reziste la uzura fizica si chimica;

-pardoseala va avea o inclinatie de 1,5 pana la 3 %, trebuie sa fie neteda si nealunecoasa;

-usile trebuie amplasate in partea opusa vanturilor dominante, iar pragurile vor fi la nivel cu pardoseala in interior si la 5-6 cm deasupra solului in exterior;

-amplasamentul oricarei ferme zootehnice trebuie sa permita in toate cazurile, posibilitatea dezvoltarii in perspectiva, cu conditia sa pastreze anumite distante fata de zonele protejate (200 m fata de case de locuit, surse de apa, statii de prelucrare a apei), de drumurile locale (18 m), de sosele si cai ferate (20-22 m).

Normele sanitar veterinare prevad suprafetele utile minime necesare fiecarui animal in cadrul fermelor nou construite. Astfel la bovine, se au in vedere urmatoarele suprafete: 0,73 m² pentru tineret, 2,10 m² pentru vacile de lapte, 2,30 m² pentru vacile aflate in maternitate.

4. Adaposturile animalelor in cadrul fermelor ecologice

Adaposturile sunt proiectate pentru a face fata cerintelor impuse de specia de animale, capacitate, valoarea biologica, scopul urmarit si dotarile aferente.

4.1 Organizarea constructiilor

Organizarea se poate face in sistem gospodaresc sau in sistem industrial(ferme specializate). Unitatea functionala intr-o ferma este compartimentul. Mai multe compartimente formeaza un adapost. Intr-un compartiment cazarea se face in standuri (bovine) sau boxe (porcine). Forma in plan al adaposturilor este in general dreptunghiulara cu una sau mai multe deschideri cu valori intre 4 – 36 m si lungimi de pana la 60 – 80 m.

Inaltimea la strasina se stabileste in functie de volumul de aer static necesar pe cap de animal. In functie de amplasare (zone), adaposturile pot fi inchise (izolate termic) sau adaposturi neizolate (inchise sau deschise). In taberele de vara se utilizeaza adaposturi semiinchise, neizolate termic.

Conditiile generale de amplasare a adaposturilor sunt legate de modalitatile de desfacere a produselor, alimentarea cu apa, energie electrica, termica si canalizare. Se are in vedere realizarea unui drum comod pana in incinta.

Pentru ca degaja multe noxe, fermele trebuiesc amplasate la minim 22 de metri de soseaua nationala si la minim 18 m fata de drumurile comunale. Nu trebuie sa existe in incinte cai de comunicatii publice iar animalele nu trebuie sa traverseze drumuri nationale sau cai ferate pana la pasune.

Distantele minime recomandate de protectia sanitara intre localitati si unitatile mari de zootehnie sunt urmatoarele:

-100 m – ferme de cabaline;

-200-500 m – ferme de taurine;

-1000 m – complexe ingrasare porci;

-300 m – ferme avicole;

-30 m – spitale veterinare;

-100 m – adaposturi de izolare, carantina;

-300 m – abatoare, targuri de animale;

-300 m – depozite de colectare produse de origine animala;

-300 m – platforme de dejectii;

-200 m – cimitire, crematorii, puturi seci.

Distantele minime intre cladirile din ferma pentru a fi protejate de incediu variaza intre 6 – 10 m. Cladirile care se orienteaza pe directia N-S, au ferestrele amplasate pe ambele fete laterale ale cladirii. Cladirile care se orienteaza pe directia E-V au ferestre numai pe latura orientata spre Sud. La depozite, sali de muls, laptarii de ferma, ferstrele se orienteaza spre Nord.

Pentru a fi protejate de vanturi, cladirile vor avea peretele plin in directia vantului. Drumurile din ferme vor fi de 3 – 4 m, iar drumul din ferma care face legatura cu un drum national va avea 6 m.

Planul general al fermei trebuie sa cuprinda:

-sectorul de productie;

-sectorul de depozitare a furajelor;

-sectorul de gospodarire a dejectiilor;

-sectorul de intretinere;

-sectorul administrativ;

-sectorul energetic (daca nu se alimentaza de la o retea publica).

In cadrul procesului tehnologic din ferma, trebuie respectate cateva reguli principale:

-liniile de transport furaje, dejectii si produse trebuie sa fie cat mai scurte;

-fluxurile nu trebuie sa se intretaie;

-trebuie sa se tina seama de posibilitatile de dezvoltare;

-trebuie sa fie realizate solutii optime de constructii cu pretul cel mai mic;

-trebuie sa asigure igiena si securitatea muncii;

-trebuie luate masuri de siguranta impotriva incendiilor.

Prin proiectare se urmareste ca suprafata de teren ocupata de unitatea zootehnica sa fie cat mai mica, dar corect dimensionata pentru a nu se scoate din circuitul agricol suprafete mari de teren. In cadrul gospodariilor taranesti intre locuinta si adapostul de animale trebuie sa se amplaseze anexele gospodaresti.

4.2 Adaposturi pentru vaci

Adapostul animalelor are de obicei o structura de rezistenta din metal si un acoperis cu invelitoare din tabla ondulata.

Fundatia din beton este discontinua, stalpii de sustinere fiind plasati in pahare din beton. Avand in vedere faptul ca structura este usoara, fundatia respectă masurile referitoare la rezistentă si durabilitate. Intre fundatie si pereti există un strat izolator hidrofug, format din carton bituminat si bitum, pentru intreruperea ascensiunii apei capilare din sol.

Peretii exteriori, construiti din zidarie usoara, satisfac cerintele cu referire la: rezistenta fizica, rezistenta la foc, agenti chimici şi fizici (inclusiv agentii utilizati in procesul decontaminarii) si, prin tencuirea in interiorul grajdului, prezinta un grad acceptabil de finisare a suprafetei. In partea frontala a grajdului, peretele este dezlocuit de o prelata care ramane in cea mai mare parte a anului, rulata in partea superioara, sub strasina adapostului. Peretele din spate are, in partea superioara, un oblon transparent şi mobil care serveste la controlul ventilatiei; pe durata verii, acesta ramane deschis, fapt ce face ca fluxul de aer sa genereze senzatia de racoare si sa elimine caldura acumulata sub tavan.

Pardoseala este executata din beton, este plasata la inaltime fata de nivelul solului, este rezistenta la rulare si nu este lunecoasa.

Functional, pardoseala imparte adapostul in mai multe zone:

Zona (aleea) de circulaţie si furajare este din beton raiat si are o latime de 3,6 m. Aleea este suficient de rezistentă pentru a sustine un tractor cu lama utilizat la evacuarea dejectiilor. Pardoseala are o panta de 1,5-2% care incepe dinspre o intrare si se continua spre cealaltă; la capatul decliv sunt plasate platforma pentru depozitarea gunoiului şi fosa pentru purin. Panta de 1,5% se regaseşte si în plan transversal, în directie opusă fată de intrarea în sala de muls, astfel ca purinul sa nu patrunda in aceasta incapere.

Zona de odihna, respectiv cuseta de odihna, este mai inalta cu 15 cm fata de pardoseala zonei de circulatie si este, în fapt, un pat pentru odihna confectionat din caramida cu goluri, acoperita cu un strat de beton cald (beton cu granulit). Dimensiunea cusetei este de 2,2 x 1,0 m; anterior, inspre perete, prezintă un limitator pentru piept, posterior, spre aleea de circulatie, zona este delimitata de un prag cu inaltimea de 20 cm; acest prag are rol limitator, prevenind curgerea aşternutului (paie, rumeguş, talaş etc.) în zona de circulaţie.

Zona de furajare este proiectata pentru a oferi confort animalelor si în ideea incurajarii si maximizarii consumului de furaje. In zona de furajare, se disting următoarele:

-grilajul de furajare – asigură un front de furajare de 65 de cm si, dacă situaţia o impune, permite contentionarea vacilor. La nivelul pardoselii, grilajul delimitează zona de furajare de cea de circulaţie printr-un panou din scandură.

-ieslea este mai înaltă cu 15 cm decât pardoseala zonei de circulaţie; lărgimea este de 80-90 cm, iar suprafaţa este netedă, neporoasa.

-zona de acumulare şi depozitare a furajului – continua ieslea si are o lătime de 1,5 –1,6 m; suprafata este mai rugoasa si este destinata depozitarii temporare a furajelor. Practic, pe langa depozitarea temporara a furajelor are loc ai economisirea timpului necesar distribuirii manuale a furajelor. In situatia in care distributia furajelor se face cu remorca tehnologica, aceasta zona poate sa lipseasca sau sa fie mult redusa.

Usile care asigură circulatia personalului si animalelor au dimensiuni de 1,0×2,0 m, iar cele folosite pentru utilaje au dimensiunea de 2,8×3,0 m.

Acoperisul este in două ape, este alcatuit din sarpanta metalica (elementul de sustinere si rezistenta) si are invelitoarea propriu-zisa din tabla ondulata. Acoperisul-tavan permite iluminarea zenitala si nu are termoizolatie si nici bariera antivapori. Acesta se prelungeste si in exteriorul suprafetei utile a grajdului, astfel incat acopera intreaga zona de furajare.

Dependinţe: adapostul mai prezintă o sala de muls, o incapere pentru tancul de racire a laptelui si agregatul de producere a vacuumului, o incapere pentru depozitarea concentratelor si premixurilor, un birou si un grup sanitar pentru fermier. Sala de muls poate fi de tip 2×4 standuri, cu 4 aparate de muls care pot deservi toate standurile platformei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here