Inmultirea plantelor legumicole

211

Plantele legumicole se înmulţesc pe două căi: pe cale sexuată şi pe cale vegetativă.

În general, plantele legumicole se pretează foarte rar numai pentru una din aceste căi, dar în practică se alege calea cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.

Unele plante legumicole se înmulţesc pe cale sexuată, de regulă mazărea, fasolea, bamele, altele se înmulţesc pe cale vegetativă, de exem­plu: hreanul,usturoiul, batatul,şi ceapa de Egipt etc. Sunt şi plante legumicole care se înmulţesc pe ambele căi: tarhonul, leuşteanul, cardonul şi altele.

ÎNMULŢIREA PE CALE SEXUATĂ

Se realizează prin intermediul seminţelor.

Din punct de vedere botanic, la unele plante avem de-a face cu seminţe propriu- zise (la tomate, ardei, vinete, fasole, mazăre, castraveţi, pepeni verzi etc.). La alte specii se folosesc fructele uscate indehiscente, cum ar fi: nucula de revent, ştevie, măcriş, achena la salată, anghinare; cariopsa la morcov, pătrunjel, ţelină, glomerula la sfeclă.

Înmulţirea pe cale sexuată prezintă o serie de avantaje pentru practică, dintre care mai importante sunt următoarele:

De la o singură plantă se obţine un numiăr foarte mare de descen­denţi. Exemplu: la tomate, varză, morcov, de la o singură plantă se obţin mii de seminţe, fiecare din acestea putând da naştere la o nouă plantă. Coeficientul de înmulţire este mare la speciile legumicole care au seminţe mici (de exemplu la tomate-333; la varză-1053) şi mai mic la speciile legumicole care au seminţe mari (de exemplu la rmazăre-8; la fasole-8). Prin coeficientul de înmulţire înţelegem câte kg de sămânţă comercială se pot obţine dintr-un kg de sămânţă iniţială);

Datorită conţinutului scăzut în apă, seminţele se pot păstra, în condiţii normale, între 2 şi 7 ani, în funcţie de specie. În condiţii speciale (temperatură coborâtă, sub vid), se pot păstra sute de ani, ca de exemplu în Japonia, la Hiratsuka, la laboratorul de plasmă germinativă;

Datorită faptului că au volum redus ocupă spaţii mici cu ocazia păstrării;

Operaţiile de manevrare a seminţelor se pot mecaniza în bună măsură;

Datorită modului simplu de păstrare a seminţelor, se pot crea re­zerve pentru mai mulţi ani lucru imposibil în cazul înmultirii pe cale vegetativă;

Permite mecanizarea lucrării de semănat;

Înmulţirea sexuată permite introducerea în practică a hibrizilor F1 care manifestă fenomenul heterozis;

Dezavantaje:

– Se poate produce impurificarea soiurilor;

-Sămânţa hibridă se produce cu cheltuieli mari.

La plantele legumicole din familiile Cruciferae, Leguminosae, Cucurbitaceae şi Compositae tegumentul se îmbibă uşor cu apă, iar sămânţa se umflă şi încolţeşte repede.

La seminţele plantelor legumicole din familiile Liliaceae, Umbeliferae, Polygonaceae şi Chenopodiaceae tegumentul fiind compact nu permite pătrunderea uşoară a apei, ceea ce determină o umflare lentă a seminţei şi ca urmare o încolţire mai greoaie.

În momentul germinării seminţelor, la unele specii cotiledoanele ies deasupra solului(tomate, vinete, ceapă,varză, castraveţi), deci au ger­minare epigee, iar la altele, cotiledoanele rămân la nivelul solului (mazăre, bob), deci au germinare hipogee.

Acest fapt este deosebit de important deoarece în cazul germinării epigee, la scurt timp după răsărirea plantelor, se pot aplica cu uşurinţă unele lucrări tehnologice, se poate face transplantarea acestora.

Seminţele care provin de la o singură plantă se deosebesc între ele prin însuşiri fizice şi valoare culturală. Aceasta se datoreşte poziţiei pe care o ocupă pe plantă şi deci nutriţiei diferite a acestora.

După unele cercetări efectuate la Academia Agricolă Timiriazev din Moscova, cele mai mari producţii de tomate se obţin din seminţe formate pe lăstarii laterali de ordin 1, la castraveţi, din seminţele obţinute pe lăstarii de ordinul III.

La mazăre, sămânţa de cea mai bună calitate se formează în fructele inferioare, iar la semincerii de varză şi morcovi, la fructele de pe lăstarul principal.

Dimensiunea seminţelor depinde de locul pe care îl ocupă în fruct. La mazăre şi fasole cele mai mari seminţe se af1ă în mijlocul fructului.

Producţia şi calitatea seminţelor depind şi de modul de păstrare a materialului săditor.

La legumele rădăcinoase, dacă materialul săditor va fi păstrat la 12- 15 °C, plantele nu vor forma seminţe, în cazul că în primele 50 de zile plantele mamă sunt păstrate la o temperatură de 2-5 Co, iar apoi la 12-20 °C, inflorescenţele apar numai din mugurele terminal, iar sămânţa se maturizează simultan şi foarte timpuriu.Dacă în perioada de păstrare a plantelor mamă se menţine tot timpul temperatură de 2-5°C rnajoritatea lăstarilor laterali vor înflori deter­minând o prelungirea perioadei de fructificare o mare varietate în ceea ce priveşte calitatea producţiei obţinute.

Sămânţa de soi se obţine numai dacă se respectă o anumită schemă de selecţie şi o tehnologie de cultură specifică prin care să se asigure men­ţinerea caracterelor şi însuşirilor fizice fiecărui soi sau hibrid.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here