În agricultură pot fi întâlnite două tipuri de ogoare:

I. Ogor (curat) cu variantele:

– ogor negru – când lucrarea de bază (aratul) se va efectua în perioada de toamnă;

– ogor timpuriu – când lucrarea de bază a solului se execută primăvara timpuriu.

II. Ogor ocupat – ocupat cu una din plante de cultură o perioadă de timp egală cu jumătate din perioada de vegetaţie a plantelor de cultură cu variantele:

– ogor ocupat cu culturi compact semănate;

– ogor ocupat cu culturi prăşitoare, semănate în rânduri distanţate;

– ogor ocupat cu culturi siderale.

  • Sistemul de lucrare a solului în ogorul negru (inversat etajat) prevede următoarele procedee agrotehnice:
  • arătura de zăble – toamna, după recoltarea culturii premergătoare, cu plugurile cu cormană la adâncimea de 25 – 27 cm;
  • graparea de primăvară, la maturizarea fizică a solului cu grapa cu colţi, medii sau grele în funcţie de starea arăturii;
  • cultivaţia I – numită „de provocare”, la 12 – 14 cm, perpendicular direcţiei arăturii în agregat cu grapa;
  • cultivaţia II – „de stârpire”, la 10 – 12 cm în agregat cu grapa;
  • cultivaţia III, IV – la 8 – 10 cm, în funcţie de gradul de apariţie a buruienilor;
  • grapări – după precipitaţii, odată cu formarea crustei;
  • cultivaţia – la adâncimea de încorporare a seminţelor, la 5 – 6 cm, în agregat cu grapa, cu formarea patului germinativ.
  • Sistemul de lucrare a solului în ogor timpuriu, prevede următoarele procedee agrotehnice:
  • arătura de primăvară, la 16 – 18 cm în agregat cu grapa;
  • cultivaţia I – „de stârpire” la 10 – 12 cm la apariţia abundentă a buruienilor;
  • cultivaţia II, III – la 8 – 10 cm, în funcţie de gradul de apariţie a buruienilor;
  • grapări – cu grapele cu colţi, după precipitaţii, odată cu formarea crustei;
  • cultivaţia – la adâncimea de încorporare a seminţelor, la 5 – 6 cm, cu formarea patului germinativ.

Sistemul de lucrări de conservare a solului şi evaluarea lui agronomică. Generalităţi. Clasificare

  • · Sistemul clasic

¨ Părţile pozitive ale sistemului:

– sporirea treptată a recoltelor

¨ Părţile negative ale sistemului:

– favorizarea proceselor de oxidare;

– diminuarea conţinutului de substanţe organice;

– sporirea gradului de compacitate;

– reducerea conţinutului mezofaunei.

  • Ca urmare – apare necesitatea unui nou sistem de lucrări a solului care ar permite evitarea consecinţelor negative ale sistemului „clasic” de lucrare.
  • Acest sistem a apărut sub denumirea: „Sistem de lucrări pentru conservarea solului”:

– SLCS;

– bazele ştiinţifice ale sistemului îi aparţine savanţilor americani, canadieni;

– ideea principală a sistemului – obţinerea de recolte înalte fără executarea arăturii.

  • Ideea propusă include 3 considerente principale:

agrotehnic – reducerea numărului de treceri, care va evita deteriorarea structurii solului şi a altor indici fizici ai solului, scăderea % de humus, eroziunea, diminuarea fertilităţii.

economico – energetic – prevede reducerea considerabilă a costului de producţie (pe baza reducerii cheltuielilor de combustibil).

ecologic – reducerea eroziunii, furtunilor de praf.

  • · Indicatorii folosiţi la determinarea diferitor variante ale sistemului:

– eliminarea totală sau pentru un număr de ani a arăturii cu întoarcerea brazdei;

– menţinerea la suprafaţă a resturilor vegetale (total sau 30 % din total);

– reducerea numărului de lucrări a solului.

  • · Evidenţiem următoarele tipuri de sisteme:

Zero lucrări (fără lucrări) – no till;

Lucrări reduse sau lucrări cu mulci – minim tillage;

Cu biloane;

Lucrări în benzi înguste.

Sistemul „zero lucrări”, „fără lucrări” no till (semănat direct):

– se bazează şi se datorează faptului dezvoltării producţiei de erbicide;

– semănatul – se execută direct în mirişte sau cu resturi vegetale ale plantei premergătoare, sau ţelină;

– buruienile se distrug cu erbicide, iar în sol organele active ale maşini de semănat execută deschideri înguste (brazde) în care se introduc seminţele, îngrăşămintele;

– nu se admite întârzierea cu aplicarea erbicidelor.

Sistemul „minim de lucrări” „lucrări cu mulci” (minim tillage).

– lucrarea de bază – se execută fără întoarcerea brazdei (cizelul, grapele cu discuri, plugul paraplow, cultivatorul cu săgeţi ş.a.);

– un număr redus de lucrări a solului în comparaţie cu sistemul clasic;

– resturile vegetale – încorporate superficial (30 – 60 % – rămân la suprafaţă);

– sistemul minim – serveşte o verigă importantă în tehnologia culturilor succesive (permit semănatul rapid al acestor culturi);

– solicit mult de către cultivatorii de plante legumicole.

Sistemul de lucrări cu biloane

se practică îndeosebi pentru plantele prăşitoare;

lucrările încep prin deschiderea biloanelor în cultura precedentă şi rămân nederanjate până la semănat;

la agregatele de semănat este prevăzut un curăţător de rând, montat în faţă, care taie coama bilonului în urma căruia brazdele îngroapă seminţa;

– după semănat – circa 30 % din resturi vegetale rămân pe câmp;

– buruienile se combat prin erbicide, aplicate concomitent cu semănatul sau cu primele praşile.

Lucrări în benzi

– solul se lucrează numai pe fâşii late de 15 – 25 cm în momentul semănatului;

– agregatul de semănat e dotat cu piese active de tip – grapa rotativă, cizel, curăţător de rând etc.;

– boabele se seamănă la mijlocul zonei lucrate;

– uneori acest sistem este încadrat în sistemul „fără lucrări”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here