Cooperarea in cresterea animalelor

332

Cooperarea presupune unificarea eforturilor exploatatiilor zootehice interesate in vederea organizarii in comun a unor activitati tehnico-economice si poate avea loc atat pe plan international, cat si pe plan intern.

Un exemplu edificator al cooperarii il reprezinta cooperativele. Primele cooperative moderne au aparut la inceputul secolului al XIX-lea, odata cu Revolutia industriala din Anglia.

Cooperativele de marketing si vanzari se preocupau pentru obtinerea unor preturi mai mari, prin tranzactionarea unor cantitati de produse considerabil mai mari. Alte cooperative aveau ca obiect servicii de depozitare sau procesare a produselor agricole primare.

in anul 1916, in S.U.A., a luat fiinta o asociatie nationala a cooperativelor, organizatiilor comerciale si persoanelor fizice interesate in a sprijini fenomenul cooperatist, cunoscuta sub denumirea de Liga cooperativelor” iar mai tarziu schimbadu-si denumirea in Asociatia Nationala a Cooperativelor de Afaceri”(NCBA – National Cooperative Business Association) (60).

in Franta, cooperatia este organizata potrivit Codului Comercial (pentru societati comerciale) si Codului Civil, care reglementeaza procedura civila.

Potrivit legii exista mai multe tipuri de cooperative distincte, care adopta un statut dintr-o serie de sase statute:

statut tip 1 – pentru producerea, recoltarea si vanzarea produselor agricole si forestiere;

statut tip 2 – pentru exploatarea in comun a terenurilor agricole;

statut tip 3 – pentru cooperativele de abatorizare a animalelor;

statut tip 4 – pentru productie, depozitare, conservare, prelucrare, recoltare sau vanzare a cerealelor;

statut tip 5 – pentru aprovizionarea cu produse, echipamente, instrumente sau animale pentru activitatile agricole;

statut tip 6 – pentru furnizarea de servicii.

Contractul de constituire a unei cooperative si contractul de adeziune in cooperativa se bazeaza pe cateva principii esentiale:

principiul exclusivismului;

principiul cotei parti;

principiul democratic, (un om = un vot);

principiul non-profit;

Societatile cooperatiste se pot grupa in uniuni cooperatiste.

in Franta exista si “forme paracooperatiste, cum ar fi:

–grupuri de producatori (Groupements de Producteurs);

–Societes d’Interet Collectif Agricole (S.I.C.A.).

in Italia, cooperativa agroindustriala este definita ca o intreprindere economica constituita potrivit Codului Civil si care are ca obiect de activitate oferirea de bunuri si servicii pe piata.

in Spania, potrivit Legii generale privind cooperativele – Legea nr.3/1987, societatile cooperatiste sunt definite ca societati cu capital variabil, constituite democratic pe baza adeziunii libere si a retragerii libere a persoanelor cu intrerese socio-economice comune.

in Germania, cooperativele sunt cuprinse in cadrul societatilor comerciale de drept privat, distingandu-se mai multe tipuri de cooperative:

de aprovizionare si comercializare;

pentru producerea si comercializarea laptelui si a produselor lactate;

pentru producerea si comercializarea carnii si a produselor din carne;

pentru producerea si comercializarea fructelor si a legumelor;

cooperative viticole;

cooperative cu stocare frigorifica.

in Marea Britanie o asociatie cooperatista poate fi condusa dupa aceleasi reguli aplicabile unei societati comerciale. Instrumentul fundamental dupa care isi desfasoara activitatea o cooperativa este “Statutul cooperativelor”.

in Olanda, primele cooperative, aparute in 1877, au avut ca obiect de activitate aprovizionarea. Mai tarziu, au aparut si alte tipuri de cooperative, cum ar fi: de prelucrare si valorificare a produselor agricole; de credit; prestatoare de servicii diverse, s.a.

Majoritatea fermierilor olandezi sunt membri a cel putin 3-4 cooperative.Ei sunt obligati sa foloseasca cooperativa din care fac parte pentru activitatea de aprovizionare, prelucrare si valorificare, dupa caz, cel putin pana la acel nivel care asigura continuitatea activitatii cooperativei.

in cadrul Uniunii Europene, asociatiile de producatori agricoli sunt reprezentate la cel mai inalt nivel prin:

Comitetul Organizatiilor Profesionale Agricole (C.O.P.A.);

Comitetul General al Cooperatiei Agricole (CO.GE.C.A.).

C.O.P.A. s-a infiintat in septembrie 1958 si cuprindea in structura sa 31 de organizatii din cadrul celor 15 state membre ale U.E.

CO.GE.C.A. a fost fondata in anul 1959, avand in prezent 16 membri. Obiectivul principal al CO.GE.CA este de a reprezenta interesele a circa 33000 cooperative care furnizeaza 50 % din input-urile de produse pentru agricultura si asigura prelucrarea si marketingul a peste 60 % din productia agricola a Uniunii Europene.

in Uniunea Europeana exista peste 36000 cooperative, cu peste 12,5 milioane membri si o cifra de afaceri de peste 160 miliarde Euro.

Cel mai mare numar de cooperative se intalnesc in Italia si Germania.


Numarul cooperativelor si caracteristicile acestora in tarile U.E. (1990)

Cea mai mare parte a actiunilor de cooperare in domeniul cresterii animalelor imbraca forme variate, cum ar fi:

dezvoltarea bazei tehnico-materiale a cresterii animalelor;

coordonarea planurilor de perspectiva in domeniul cresterii animalelor;

specializarea productiei in unele ramuri de crestere a animalelor;

cresterea productiei animale si a exportului cu produse de origine animala;

introducerea in domeniul cresterii animalelor a rezultatelor cercetarii stiintifice, a tehnologiilor performante etc.

Cu tarile in curs de dezvoltare, cooperarea poate avea ca obiective:

crearea unor statiuni de cercetari zootehnice;

construirea si darea in exploatare a unor ferme pentru ingrasarea taurinelor, porcinelor, ovinelor, infiintarea unor complexe pentru cresterea si ingrasarea puilor;

construirea unor fabrici de nutreturi combinate;

construirea unor abatoare etc.

Cu tarile dezvoltate, cooperarea in zootehnie vizeaza in special insusirea unor tehnici si tehnologii moderne de crestere si ingrasare a animalelor. in cadrul acestor tari, cooperarea se organizeaza pe trei niveluri:

primar;

secundar;

tertiar.

La nivel primar sunt organizate cooperative locale monofunctionale sau multifunctionale.

La nivel secundar, sunt organizate cooperative regionale care realizeaza investitii in amonte sau in aval de obiectul de activitate al cooperativelor locale.

La nivel tertiar (national) cooperativele regionale sunt organizate in grupuri financiare, comerciale si industriale, avand ca scop promovarea intereselor membrilor sai.

Pe plan intern, cooperarea se poate realiza intre ferme si asociatii zootehnice private la nivelul unei comune sau microzone, intre exploatatii zootehnice si industriale cu capital de stat sau private, cat si cu unitati ale cooperatiei de consum sau mestesugaresti.

Domeniile de cooperare pot cuprinde atat fluxul productiei, cat si cel al aprovizionarii, distributiei si valorificarii. Dintre acestea mentionam:

realizarea in comun a unor produse sau servicii;

asigurarea unei aprovizionari ritmice cu materii si materiale;

producerea, depozitarea, procesarea, distributia si valorificarea superioara a produselor agricole si neagricole;

arendarea si cumpararea de terenuri;

imbunatatiri funciare;

asigurari si reasigurari;

turism rural si agroturism;

credit agricol mutual etc.

in cadrul relatiilor de cooperare, exploatatiile zootehnice isi pastreaza autonomia gestionara. Relatiile de cooperare din zootehnie au in vedere respectarea urmatoarelor principii:

a liberului consimtamant sau a libertatii de opinie;

a dreptului de decizie a tuturor firmelor economice (agricole si neagricole) ce participa la cooperare, privind relatiile de cooperare in domenii diferite (aprovizionare, productie agricola, procesare materii prime de origine agricola, servicii diferite, financiar –bancar, risc);

a autonomiei economice a firmelor participante la cooperare;

a avantajului economic reciproc de incasare a arendei sau a rentei funciare conform suprafetelor de terenuri detinute in proprietate, a intelegerii dintre parti sau a prevederilor legale.

Cooperarea in cresterea animalelor imbraca doua forme:

orizontala;

verticala.

Cooperarea orizontala consta in stabilirea unor relatii tehnico-economice intre firme de acelasi profil si specializare;

in Romania, formele de cooperare sunt slab dezvoltate, limitandu-se, de regula, la domeniul productiei agricole.

Spre exemplu, in baza Legii nr.36/1991, au aparut asociatiile familiale simple, care s-au constituit in baza unor intelegeri scrise sau verbale intre doua sau mai multe familii.

Cooperarea orizontala poate avea caracter temporar (exemplu: cooperarea unor exploatatii zootehnice in directia ameliorarii unor pajisti naturale) sau permanent (exemplu: asocierea unor producatori pentru construirea unor ferme sau complexe zootehnie etc.).

in acest sens, pot fi organizate cooperative de comercializare a produselor agricole, cooperative de aprovizionare cu materii si materiale si pentru servicii diverse, cooperative de credit, cooperative de asigurari s.a.

Cooperarea verticala consta in stabilirea unor relatii tehnico-economice intre societati zootehnice private si alte unitati economice, care prin activitatea lor se situeaza in amonte sau in aval fata de productia agricola propriu-zisa.

Asociatiile si societatile cooperative se pot asocia la nivel local sau national, in Federatii de profil, care au drept obiectiv reprezentarea si apararea intereselor acestora.

Scopul cooperarii dintre aceste firme il constituie:

producerea pe ansamblul agriculturii a unor cantitati mai mari de produse de origine animala;

cresterea nivelului tehnic si economic al productiei;

utilizarea rationala a mijloacelor materiale si a conditiilor naturale dintr-un anumit spatiu rural;

folosirea cat mai deplina, eficienta si uniforma a fortei de munca.

Directia relatiilor de cooperare poate fi:

in profil de ramura: interramura, intraramura;

in profil teritorial: interzonale (interjudetene); intrazonale (intrajudetene).

Cooperarea tipica se realizeaza intre zonele de munte (crescatoare de animale) si zonele cerealiere (de sud) – producatoare de cereale – furaje concentrate, unde relatiile de cooperare interramura se imbina cu cele interzonale.

La baza relatiilor de cooperare sta contractul de cooperare, care cuprinde:

obiectul cooperarii;

durata cooperarii;

contributia partilor la activitatea de cooperare;

drepturile, obligatiile si raspunderile partilor cooperante;

conditiile de modificare, prelungire sau reziliere a contractului de cooperare.

in practica social-economica, cooperarea orizontala se imbina cu cea verticala.

Cooperarea in cresterea animalelor prezinta o serie de avantaje, intre care mentionam:

mai buna organizare a stocarii, pastrarii, procesarii primare si transportului produselor finite;

dezvoltarea si perfectionarea relatiilor comerciale din spatiul rural prin organizarea pietelor agricole, a produselor si serviciilor pentru agricultura;

reducerea si chiar eliminarea intermediarilor;

asigurarea asistentei sanitar-veterinare si fitosanitare;

crearea unor locuri de munca pentru specialistii agricoli;

acordarea de credite in conditii avantajoase;

asigurarea consultantei de specialitate etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here