In literatura de specialitate, diversi factori care conduc la decizia de a deveni intreprinzatori si, in consecinta la motivatia crearii unei noi firme sunt grupati in trei grupe (Sandu,1997,p.34):

a) intreprinzatorul insusi, incluzand aici aspecte care tin de persoana intreprinzatorului (factori genetici, familiali, educationali, precum si experientele anterioare);

b) Factori organizationali, legati de organizatia pentru care intreprinzatorul a lucrat. Acesti factori determina posibilitatea parasirii respectivei organizatii (natura experientei si a cunostintelor dobandite, conditiile prezente oferite de organizatie si perspectivele acesteia) si, ulterior, natura noii intreprinderi;

c) Diversi factori de mediu, externi individului si organizatiei, care contureaza un mediu mai mult sau mai putin favorabil pentru crearea unei noi intreprinderi (accesibilitatea si disponibilitatea capitalului de lansare, existenta unor servicii de asistenta etc.).

Intr-o economie de tranzitie actiunea acestor factori prezinta unele particularitati. in primul rand, se disting drept cei mai importanti factori organizationali. Actiunea lor se concretizeaza, in esenta, in influenta somajului sau a amenintarii cu somajul, in sensul ca un individ care este somer sau pe cale de a deveni este mai predispus sa accepte incertitudinea statutului de intreprinzator decat indivizii care au un nivel sigur de neuitat, iar cariera acestora prezinta reale perspective. Astfel, starea de insatisfactie in munca, perspectivele programelor de restructurare a intreprinderii, inclusiv a fortei de munca, constituie un factor hotarator in formarea atitudinii de intreprinzator.

Prima categorie de factori, cea care se refera la persoana intreprinzatorului, incepe sa se manifeste, conturandu-se pas cu pas un statut de intreprinzator. Omare parte din literatura de specialitate subliniaza ca motivatia de baza pentru intreprinzator o reprezinta maximizarea profitului. intr-adevar, profitul joaca un rol fundamental inprocesul de orientare a activitatii intreprinzatorilor, de alocare sau nealocare a resurselor, constituind recompensa pe care acestia o promesc pentru asumarea riscului. Decizia de a deveni intreprinzator apare sub influenta unei structuri complexe de motivatii, neputand fi redusa la un singur factor – profitul.

Motivatiile referitoare la crearea unei noi intreprinderi pot fi considerate drept motivatii “negative” si/sau motivatii “pozitive”. Motivatiile negative cuprind factorii care forteaza mai mult sau mai putin indivizii spre a deveni intreprinzatori. Motivatia este construita nu din cautarea profitului, ci este determinata de incercarea de creare a unui propriu loc de munca in vederea satisfacerii nevoii de siguranta a indivizilor, a realizarii unor venituri.

Motivele care determina infiintarea de noi firme pot fi impartite in influente “atragatoare” si influente “fortate”(David Stokes,2002,p.43).

1.Influente “atragatoare” – Unele persoane fizice se simt atrase de mirajul micilor afaceri din ratiuni pozitive, ca de exemplu e idee anume care, in opinia lor, va functiona. Motivele “atragatoare” include:

  • Dorinta de independenta: Acesta motivatie este considerata in foarte multe studii consacrate subiectului ca fiind motivatia cheie pentru demararea unei mici afaceri. Raportul Bolton considera nevoia de a-ti castiga si mentine independenta o trasatura caracteristica a managerilor-patroni de mici afaceri. Un studiu despre femeile antreprenor din Marea Britanie a descoperit ca acestea au fost motivate in special de dorinta de autonomie, o frustrare resimtita din cauza educatiei anterioare si originii;
  • Dorinta de a exploata o oportunitate: Identificarea unui gol pe piata prin observatie sau experienta personala constituie de asemenea un motiv frecvent pentru a incepe o afacere. De exemplu un studiu despre noile intreprinderi manufacturiere din South Hampshire a aratat ca 60% dintre fondatori au citat printre motive dorinta lor de a exploata o piata studiata anterior. Chiar daca alte studii prezinta procentaje mai mici, dorinta de a umple un gol existent pe piata sa exploateze aceasta oportunitate prin cunostinte specializate, perfectionarea produsului sau o tehnologie si forta de munca corespunzatoare.
  • Transformarea unui hobby sau a unei experiente profesionale anterioare intr-o afacere: Foarte multi antreprenori noi cauta sa se realizeze cultivandu-si un hobby sau dedicand mai mult timp acelei parti din activitatea lor pentru care simt o atractie deosebita. Deci cercetarile dovedesc ca fondatorii isi deschid firme mai ales in domenii de activitate familiare, acest motiv este adeseori precipitat de unul “fortat”, de exemplu disponibilizarile mai degraba decat rezultatul unui proces decizional elaborat.
  • Stimulentul financiar: Recompensele pentru succesul in afacerile proprii pot fi mari si sunt intens popularizate de autorii manualelor de tipul “Cum sa reusesti in viata” destinate viitorilor antreprenori. Promisiunea unei independente financiare pe termen lung poate evident fi un motiv pentru infiintarea unei firme, desi nu este tot atat de des citat ca ceilalti factori.

2.“Influente “fortate” – Multe persoane sunt “fortate” sa-si infiinteze o intreprindere din diverse motive incluzand:

  • Disponibilizarea: Disponibilizarile s-au dovedit a fi un motiv “fortat” extrem de convingator pentru privatizare mai ales cand este insotita de o generoasa strangere de mana intr-o localitate unde alte posibilitati de a gasi un loc de munca sunt mici.
  • somajul (sau pericolul de a deveni somer): Insecuritatea locului de munca si somajul variaza ca semnificatie dupa regiune si climatul economic predominant. intr-un studiu se arata ca 25% din fondatorii de firme de la sfarsitul anilor ’70 s-au privatizat din acest motiv; in acelasi timp studii mai recente prezinta o cifra de 50% atunci cand somajul la nivel national a devenit mult mai ridicat.
  • Neintelegerile cu fostul patron: Relatiile incordate la locul de munca au facut de asemenea ca multi oameni sa se privatizeze.

Linia de demarcatie dintre cele doua categorii de influente este adeseori neclara. Multe persoane care au in vedere diverse oportunitati sau doresc sa devina independenti au totusi nevoie sa fie “fortate” pentru a lua o decizie.

Este insa clar ca diversitatea motivatiilor va avea influenta asupra managerului-patron odata ce firma a fost infiintata. De exemplu, dorinta de independenta poate inhiba extinderea, intrucat aceasta e nu de putine ori perceputa ca o amenintare la adresa autonomiei; devenita mai mare, o firma ar putea prelua cateva din caracteristicile intreprinderilor mai mari de care managerul-patron tocmai a incercat sa scape. Tendintele antreprenoriale de dezvoltare prin noi oportunitati pot intra din aceasta cauza in conflict cu dorinta managerului-patron de pastra controlul asupra firmei.

In acest proces deosebit de importanta este evaluarea riscului, a posibilelor consecinte a esecului in afaceri. in perioada elaborarii deciziei de a deveni intreprinzator, acesta se caracterizeaza printr-un optimism deplin, conceptul de risc fiind greu de acceptat, iar esecul ca un fenomen care apare la alti intreprinzatori. El se concentreaza asupra oportunitatii, neglijand de multe ori analiza riscului. Optimismul trebuie temparat de prudenta, eforturile trebuind indreptate spre minimizarea riscurilor si a incertitudinilor, nu fara sa se ajunga la accentuarea pesimismului. Aceasta reprezinta elementele importante de tranzitie deoarece pesimismul si incertitudinea pot influenta negativ investitiile si actiunile indreptate spre valorificarea oportunitatilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here