Pescuitul de recolta a puilor de crap se organizeaza toamna sau primavara.

Cu ocazia pescuitului se determina cu precizie cantitatea totala realizata, greutatea medie individuala, gradientul masei corporale (diferenta de greutate dintre puii cei mai mici si cei mai mari) ponderea principalelor trei grupe de marime (mici, mijlocii, mari) si starea de sanatate.

La pescuitul de toamna puii pot fi transferati in helesteul de iernat sau in helesteul de crestere vara a-II-a.

Avantajele pescuitului de toamna : uscarea helesteului de crestere vara I ( preventie sanitara ), cunoasterea rezultatelor activitatii (cu efectiv direct asupra bunei programari a anului ce urmeaza), descongestionarea programului de activitati din primavara (când accentul trebuie pus pe pregatirea productiei noi).

Avantajele iernarii in helestee de iernare : folosirea unor conditii optime de iernare, debite de alimentare mici,urmarirea comportamentului puilor, stabilirea precisa a pierderilor din perioada iernarii si stabilirea precisa a starii sanitare a puilor la sfârsitul iernarii.

Dezavantajele iernarii in helestee de iernare : manipularea suplimentara a puilor (la pescuitul de primavara) si intârzierea inceperii hranirii in primavara.

Avantajele iernarii in helesteul de crestere vara I : hranirea puilor pâna toamna târziu când in functie de cerintele naturale ale organismului intra in repausul hibernal, inceperea hranirii primavara devreme, evitarea manipularii si a producerii eventualelor traume inaintea perioadei de iernare (când organismul se reface foarte greu sau zonele traumatizate sunt invadate de micoze sau parazitoze) .

Dezavantajul principal al iernarii in helesteul in care a crescut este necunoasterea rezultatelor activitatii (productie, greutate medie, starea sanitara) si amânarea elaborarii programului de productie pentru anul urmator.

Inventarul necesar pescuitului puilor de o vara este constituit din: tifan (40 x 2m) confectionat din plasa cu marimea ochiului, a = 8 ÷ 12 mm, juvelnic 8 (12) x 4 (6) m ( din acelasi material cu tifanul), mincioc (meredeu) cu capacitatea de max. 5 – 6 kg, cosuri largi si foarte putin adânci (stratul de pui nu trebuie in nici un caz, sa depaseasca 15 cm grosime), cântar cu capacitatea max. de 50 kg, cisterna transport (prevazuta obligatoriu cu instalatie de oxigenare si furtun Φ 120 mm pentru descarcarea puilor prin sifonare), ihtiometru, cântar de laborator, lupa de teren si documentele de evidenta a productiei.

Pregatirea helesteului in vederea pescuitului se face prin montarea unei plase de protectie in fata calugarului, reducerea treptata a nivelului apei pâna la nivelul canalului drenor si supravegherea permanenta a helesteului in vederea combaterii pasarilor ihtiofage care au tendinta sa atace aglomerarile de pui.

Tehnica pescuitului si manipularii puilor trebuie sa respecte, obligatoriu, urmatoarele reguli:

– pescarii nu au voie sa circule prin canalul drenor ( pentru a evita tulburarea apei si sperierea puilor );

– puii se pescuiesc in cantitati mici (max 2-3 to la o toana) pentru a evita supraaglomerarea lor in matita si pentru a scurta timpul de stationare in juvelnic;

– imediat dupa filarea tifanului , puii sunt transferati intr-un juvelnic larg unde sunt lasati sa se odihneasca si sa revina la un ritm normal al respiratiei. Daca este cazul, apa din zona juvelnicului se aereaza;

– concentram la o extremitate a juvelnicului o cantitate de pui necesara incarcarii unei cisterne –viviera;

– manipularea cu minciocul , mai ales descarcarea acestuia in cos, se face cu cea mai mare delicatete, de catre cel mai constiincios pescar (intotdeauna piscicultorul care i-a crescut) in scopul evitarii traumatismelor si reducerii stresului;

– timpul de deplasare pe distanta: tifan, cântar, cisterna trebuie redus cât mai mult (miscare alerta);

– descarcarea in cisterna se face prin inclinarea cosului la nivelul apei si nu prin turnarea de la inaltime;

– cisterna, dupa incarcarea cu pui, trebuie sa fie plina complet pentru a evita traumatizarea puilor prin lovirea de peretii cisternei la balansul provocat de denivelarile drumurilor;

– descarcarea puilor se face in rampe special amenajate la fiecare helesteu , avându-se in vedere ca diferenta dintre nivelele de apa din helesteu si cisterna sa fie cât mai mica (cel mult 1,5 m), adâncimea apei in acea zona a helesteului sa fie cât mai mare (cel putin 1,5 m) si descarcarea sa se realizeze prin sifonare. Recomand reducerea nivelului apei din cisterna printr-o vana de golire (special montata in acest scop) inaintea inceperii descarcarii puilor.

Recomand evitarea cu orice pret a descarcarii puilor in zone cu adâncimi mai mici de 1 m la diferente de nivel mai mari de 2 m precum si descarcarea la cos.

Piscicultorul trebuie sa gaseasca solutii si sa pregateasca procedura de deversare a puilor, cu mult inainte de populare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here