Repartizarea teritoriala a productiei animale

262

Repartizarea teritoriala a productiei animale constituie aspectul cantitativ al organizarii teritoriale a agriculturii si consta in amplasarea pe teritoriul tarii a diferitelor specii si categorii de animale, in raport cu conditiile naturale, economice si sociale si in concordanta cu cerintele economiei nationale, cu scopul realizarii cantitatii si sortimentului de produse animale in diferite zone sau unitati administrative (judete, comune, firme zootehnice etc.).

Acest proces al diviziunii teritoriale a agriculturii este influentat de un complex de factori, care se pot grupa astfel:

  • factori generali;
  • factori locali.

Din grupa factorilor generali, o influenta deosebita asupra repartizarii teritoriale a productiei animale o prezinta cerintele populatiei autohtone pentru diferite produse de origine animala.

Factorii locali se pot imparti in doua categorii:

factori naturali;

factori economico-sociali.

Factorii naturali influenteaza asupra repartizarii teritoriale a cresterii animalelor, in primul rand, prin diversitatea si complexitatea actiunii acestora asupra productiei agricole iar in al doilea rand, prin existenta resurselor furajere de pe pajistile naturale, in special in zonele de deal-podis si de munte.

Se impune realizarea unei corelatii corespunzatoare intre ponderea efectivelor de animale (in special taurine si ovine), pe judete si suprafata ocupata de pajistile naturale, mai ales in zonele de deal-podis si de munte.

Dintre factorii economico-sociali care influenteaza in mod direct repartizarea teritoriala a productiei animale, mentionam:

nivelul de dezvoltare si amplasare a diferitelor ramuri si subramuri ale industriei;

caile si mijloacele de transport;

resursele de forta de munca;

experienta (traditia) locala a unitatilor si produca-torilor agricoli etc.

Influenta dezvoltarii si amplasarii unor ramuri si subramuri industriale se manifesta pe diverse planuri si anume:

participarea ramurilor industriale la dezvoltarea si diversificarea bazei tehnico-materiale necesara agricul-turii;

sporirea cerintelor de materii prime de origine animala necesare industriilor procesatoare (alimentara, usoa-ra);

crearea unor zone de aprovizionare a marilor centre urbane, cu produse de origine animala (oua, lapte, carne) si in special, in stare proaspata.

Caile si mijloacele de transport influenteaza repartizarea teritoriala a productiei animale in special in cazul ramurilor si subramurilor care furnizeaza produse greu transportabile si usor perisabile (ex.: laptele de vaca, ouale).

Resursele de forta de munca pot influenta repartizarea teritoriala a ramurilor zootehnice, in sensul ca in zonele cu o densitate a populatiei agricole mai ridicata, sa se repartizeze acele specii sau categorii de animale care reclama un volum mai mare de munca si invers.

Experienta (traditia) locala a producatorilor in cresterea anumitor specii sau categorii de animale reprezinta un factor social care influenteaza, mai ales, in acele zone si exploatatii unde s-a creat o anumita traditie (experienta) in cresterea animalelor.

Eficienta economica a repartizarii teritoriale a productiei animale se poate evalua cu ajutorul mai multor indicatori, dintre care mentionam:

productia medie pe animal furajat;

costul de productie pe unitatea de produs;

productia finala;

productia marfa;

valoarea adaugata (bruta sau neta);

profitul pe animal furajat;

productivitatea muncii etc.

De aceea, in repartizarea teritoriala a diferitelor specii sau categorii de animale se vor avea in vedere, in primul rand, acele zone in care se realizeaza productia maxima pe animal furajat, in conditii de cost minim iar in al doilea rand, daca necesitatile de consum ale populatiei nu pot fi satisfacute din aceste teritorii, se vor alege si zonele cu productii medii si costuri apropiate fata de zonele cele mai favorabile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here