SCURT ISTORIC

Putem afirma, fara a gresi, ca aparitia calatoriilor turistice s-a produs in antichitate, iar activitatile turistice in spatiul rural au inceput a fi practicate empiric din aceeasi perioada. Este cunoscuta astfel participarea in numar mare a elevilor la: vizitarea locurilor sfinte-Dadona (Zeus) si Delfi (Apolo)- frecventarea bailor curative sau jocurilor festive periodic organizate.

In perioda romana majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau millitare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spatiul rural. in acelasi timp cu evolutia societatii omenesti se diversifica si structura calatoriilor, astfel, in Evul Mediu, calatoreau un numar insemnat comerciantii, dar intalnim frecvent ambasadori, preoti si pelerini, oameni de stiinta, artisti, calfe si studenti. Unii din acesti calatori au decis sa transmita experientele lor. Putem prezenta in sprijin scrierile calugarului francez Aimeri Picaud, care realizeaza la 1130 un indrumar pentru pelerinii doritori sa ajunga la Santiago de Compostella, sau pe preotul japonez Basho care in 1960 a scris un poem intitulat „Drum ingust spre Nordul indepartat”. in dorinta de a prezenta evolutia dotarilor si instalatiilor iata un catren sugestiv: „intepat de tantari, muscat de paduchi / Am reusit sa dorm intr-un pat / in timp ce un cal urina / Chiar langa perna mea” (Christureanu Cristina – „Economia si politica turismului international”).

Europa este cea care inregistraza primele forme constientizate de turism rural in secolele XVI-XVII; in acele vremuri pictorii erau interesati sa valorifice in operele lor constructiile si mediul spatiului rural. Viata satului, asa cum era ea si nu inventata, este imortalizata in operele pictorilor francezi, italieni sau olandezi. Pe acest fond marele ganditor francez Jean Jacques Rousseau (1721-1778) povesteste in lucrarea sa „Confesiuni” despre o calatorie in care a traversat Alpii, ce a sugerat multor oameni ai timpului planuri de calatorii spre regiunile muntoase pentru a admira natura. in secolul urmator, al XIX-lea, odata cu afirmarea marilor peisagisti, arhitectura rurala ocupa un loc din ce in ce mai important in desen sau pictura. Se impun din nou pictorii si artistii francezi si italieni carora li se adauga mai apoi cei din Anglia (Grolleau Henri-”Patrimoine rural & touorisme dans la C.E.E.„).

In Romania, care-asa cum afirma Geo Bogza in reportajul „Sate si orase”- la inceput a fost o tara de sate, prin excelenta agricola, spatiul rural s-a aflat la el acasa intotdeauna. Mai mult, „viata la tara” a fost un subiect frecvent al literaturii noastre, culminand cu manifestarea unui puternic curent litarar; similar, in operele plastice din perioadele de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secollului XX satul fiind cadrul, obiectul, subiectul si inspiratorul unui numar insemnat de pictori romani.

In ceea ce priveste manefestarile ce pot fi catalogate drept inceputuri ale circulatiei turistice rurale din tara noastra – neluand in seama faptul ca ori ce orasean, care se respecta si isi putea permite, avea o casa „la tara„ – amintim: obiceiurile de Sanzaiene cand, coform traditiei maramuresenii porneau spre manastirile din Moldova; pelerinajele catre locasurile de cult; vacantele de sarbatori in lumea satului sau la manastire, dar mai ales obiceiul retragerii catre sat in timppul verilor calduroase („locuinta mea de vara e la tara”), locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere.

Concomitent cu cresterea frecventei circulateie turistice au evoluat se echipamentele turistice: de la cele privind transportul (postalioanele si locurile de schimb ale cailor – „postele” care inca mai revin si astazi in povestile satenilor, ca si denumirile unor localitati legata de aceasta activitate – exemplu Posta Calnau) la cele care asigurau in norme profesioniste cazarea si masa (vetitele hanuri in toate cele trei tari romane).

Dintre cei ce au apreciat si pretuit vacantele in spatiul rural putem enumera personalitati ale culturii romanesti ca: Alexandru Vlahuta, Ion Luca Caragiale, Barbu stefanescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Nicolae Grigorescu, stefan Luchian, Calistrat Hogas, Nestor Urechia, Nicolae Iorga, Octavian Goga, George Enescu, stefan Ciobotarasu si multi altii. Toti cei ce au fost promotorii unei mode, ai unui mod de viata nou ce a contribuit la realizarea unei mentalitati care in timp a generat calatoria, circulatia turistica, mai apoi turismul.

Cele prezentate mai sus determina sa afirmam ca turismul rural s-a derulat in tara noastra pana in a doua jumatate a secolului al XX-lea doar in mod spontan.

EPOCA MODERNA A TURISMULUI RURAL

Dupa anii ‘60, omenirea a inceput sa fie tot mai preocupata de tinta (destinatia) vacantelor sale, turismul devenind una din cele mai importante activitati economice din lume. Simultan cu manifestarea primelor tendinte de petrecere – tot mai fracventa – a vacantelor in mijlocul naturii, din ce in ce mai multi turisti si-au dorit petrecerea clipelor de relaxare in mediul (spatiul) rural.

Ce-si propuneau acesti calatori, drumeti, excursionisti, intr-un cuvant turisti? Un rasppuns sintetic presupune o concentrare a obiectivelor si urmatoarea enumerare:

– Sa-si satisfaca curiozitatea si dorinta de petrecere a vacantelor in cu totul alte conditii de viata si civilizatie decat cele obisnuite;

– Sa-si materializeze interesul pentru noi destinatii;

– Sa fragmenteze vacanta in 3-4 minivacante (4-5 zile: mare, munte, statiune localitate balneara, sat turistic traditional);

– Sporirea gradului de solicitare pentru spatii de cazare cu un confort mai redus (deci mai ieftin);

– Turism cultural si de cunoastere (in special tinerii si turistii de varsta a treia);

– alegerea ca destinatii de vacanta a tarillor invecinate;

in mod firesc s-au conturat urmatoarele avantaje:

– valorificarea bogatului potential rural;

– economisirea de investitii pentru crearea de capacitati de cazare, alimentatie publica si agrement;

– reducerea la minima a personalului de servire;

– decongestionare zonelor turistice supraaglomerate;

– imbunatatrea nivelului de trai in zonele utilizate ca baza materiala a turismului;

– surse suplimentare de venituri pentru populatia rurala;

– inviorarea traditiilor populare, dorinta de perpetuare a unor mestesuguri traditionale.

Cercetarile inteprinse la inceputul deceniului opt al secolului nostru au scos in evidenta ca cererea turistica si alegerea destinatiilor turistice au fost puternic influentate de formele de agrement si animatie oferite de fiecare zana in parte, de pozitie si accesibilitate, cadrul natural precum si cel socio-economic, etnografia si folclorul local ( Glavan, V. Marchidan, G. –„Experienta nationala si internationala in valorifiacrea patrimoniului rural”).

TURISMUL RURAL IN TARILE EUROPENE CU TRADITIE

Turismul rural se sprijina in majoritatea tipurilor de primire (receptie) existente pe dotarile ce se regasesc, in mare parte, in proprietate privata a locuitorilor din spatiul rural, practicanti (in calitate de prestatori) ai activitatilor turistice.

Reteaua turismului rural reprezinta cea mai buna organizere in cadrul statelor Comunitatii Europene. Aceasta datorita:

– conditiilor de organizare create;

– a organismelor neguvernamentale nationale si internationale existente;

– sprijinul primit din partea statelor (credite pe temen lung, cu dobanda de 3-4 %- Franta, Germania, Austria – scutire de impozit pe activitatea turistica desfasurata, sprijin logistic, formare de cadre si indrumare, s.a.), a C.E.E. prin intermediul programelor PHARE;

– experientei castigate si dorintei de perfectoinare manifestate permanent.

Germania. „Vacantele la fermele taranesti” au condus, printre altele, la o concluzie apreciata si bine cunoscuta – a gazdelor (receptorilor-prestatorilor de servicii turistice): ”un oaspete pentru un sejur aduce mai mult profit decat orice alta activitate in cursul unui an intreg”. Drept urmare, in 1980 a fost inaugurat un proiect de amenajare „de al Marea Nordului pana la Alpi”, ce-si propune realizarea a 2000 de locuinte de vacanta cu circa 10 000 de camere (cu unul si doua paturi).

Regiunile cele mai dezvoltate in activitate a de turism rural sunt: Schwartwald si Messen.

Cele mai de sus pot fi conjugate cu legislatia anti-trust, cu incurajarea permanenta a afacerilor „mici si mijlocii” cu capital familial si nu in ultimul rand cu un foarte vechi concept german (Mala John-„Bussnis Guide Efopeen”) asupra vietii de familie si in special legat de pozitia femeii in societate („kinder, kuche und kirche”= „copil, bucatarie si biserica”) – care au condus la obtinerea unor rezultate deosebite si o promovare ascendenta a turismului rural.

In momentul de fata turismul rural este practicat in mai bine de 2/3 din spatiul rural german. Pozitionand geografic, vom intani dotari incepand din Rhemania de Nord, Wastfalia, continuand apoi cu: Hessen, Bavaria sau Baden Wurtemberg.

Sejururile oferite in turismul rural german poarta parfumul serbarilor berii, culoarea Dunarii si caldura copilariei din povestile fratiilr Grimm. si chiar daca aparent precizia, promptitudinea si stilul german va fac sa credeti ca atmosfera este mai sobra, veti afla caldura si intelegerea gazdelor germane, mai ales atunci cand le veti aduce la cunostiinta ca nu indragiti lochiorul de ou crud. Veti afla surpriza sa constatati ca imediat ce le-ati spus-o ei v-au si inteles. O alta surpriza placuta va consta in vorbirea limbilor franceza si engleza de catre gazdele germane. in rest, modernul incearca sa nu deranjeze nimic din ceea ce presupune traditia.

Ambianta rurala este angrenata cu multe initiative de petrecere a clipelor de vacanta si situeaza la loc de frunte animatia turistica.

Celor care vor alege una din cele 3000 de oferte ale „Ferien auf dem Lande” (Ghidul ospitalitatii rurale in Gemania), sunt propuse, in afara serviciillor de gazdiure – cu mic dejun, demipensiune sau pensiune completa – itinerarii: cicloturistice, calare, cu caruta sau caleasca;

Vizite in ateliere ale artizanilor, sejururi pentru naturalisti (vanatoare, fotografica); peripluri per pedes (plimbari, drumetii, pelerinaje, peripluri=”mergan pe jos”)

Franta. in aceasta tara turismul in spatiul rural are vechi traditii si realizeaza cote maxime de diversificare, organizare si promovare. Mare parte a echipamentelor franceze pot fi numite case rustice si sunt controlate, omologate si rezervate prin federatia nationala „Gites Rulaux”, ce cuprinde circa 37 000 de asezaminte.

Functie de caracteristicile dotarilor, segmentul de clientela caruia se adreseaza sau preocupari, in spatiul francez vom intalni asocieri ca: „Gites de France”, „Logis et Auberges de France”, „Stations Vertes de vacances”, „Relais et Chateau”, „Relais de Silence”, „Camping et Caravaning” etc. in 1970, urmare a preocuparilor de a oferi servicii turistice in spatiul rural, ia nastere „Tourisme en espace rural” (TER), ce cuprindea 4 000 de sate turistice, 150 000 de paturi, dispersate in 80 de departammente.

Dintre zonele care situeaza aceasta activitate pe o pozitie importanta amintim: Haute-Savoie, Herault, saone si Loire, Cotes d’Armor sau Bas-Rhin-pe de o parte -precum si regiuni binecunoscute ca: Bourgogne, Bretagne sau Alsace.

Ce-i face pe toti acesti vizitatori sa aleaga franta? Poate:

– tartinele cu sunt muiate in ceasca de cafea cu lapte de la micul dejun, ineditul preparatelor cu melci sau a branzeturilor, intr-un cuvant bucataria franceza;

– vinurile albe, rosii, roz sau negre;

– sampania;

– french-cancanul;

– felul lor de a fi: indisciplinati, seducatori, un pic sovini, dar mai ales gazde atente, gata la ori ce pentru a-si satisface vizitatorii.

In plus nu trebuie neglijat raportul pret-calitate care constituie o preocupare majora pentru fiecare prestator. La cele de pana acum este necesar a adauga “un puternic atasament pentru regiunea natala si o oarecare aversiune de a schimba o regiune cu alta”, precum si grija autoritatilor de a sprijini toate aceste intreprinderi prin credite (agricole, hoteliere, speciale pentru amenajarea satelor) pe termen lung (pana la 15 ani) si cu dobanda mica (3.5%).

Toate acestea si inca cateva lucruri pe care nu le poti descoperi decat la fata locului au contribuit la noua infatisare a turismului francez in spatiul rural si la clasarea in topul preferintelor turistilor de pretutindeni.

Austria. si in aceasta tara turismul rural reprezinta o activitate care a confirmat, a dezvoltat noi preocupari – devenite in timp profesii – care au contribuit la evolutia asezarilor satesti. Formele de manifestare ale turismului rural sunt: pensiunea taraneasca (case taranesti cu camere de inchiriat) si turismul in hanuri. Analizand satistic realizarile domeniiului se remarca pozitia de fanion a regiunii Tirolului.

Vechimea acestor preocupari – in 1979 s-au dobandit 100 de ani – au condus la realizarea traditiei. Totul a pornit de la apozitia geografica a Tirolului, aflat la intersectia rutelor nord-sud si est-vest, caracterizata printr-un trafic ridicat.

Incepand cu secolul al XVIII-lea Tirolul iese din umbra Elvetiei si devine zona de interes turistic. Desi trecuta prin incercarea celor doua razboaie mondiale, zona Tirolului s-a refacut in viteza de fiecare data. Cu incepere din anii ‘50 au fost reatinse conditiile de dinainte de razboi, iar dezvoltarea urmatoare nu a fost numai rapida, ci si foarte puternica.

Cresterea realizata in domeniul turismului s-a bazat pe: cresterea economica a intregii regiuni, cresterea populatiei, cresterea bugetului de timp liber, cresterea transportului si infrastructurii necesare acestora, dezvoltarea noilor sisteme de comunicatie, a sporturilor de iarna si nu in ultimul rand a urbanizarii.

Rezultatele obtinute in zona Tirolului sunt o urmare fireasca a programului initiat de Ministerul Agriculturii si al Comertului, sugestin intitulat „Planul Verde”, prin care s-au acordat gospodariilor tiroleze imprumuturi (credite) cu o durata de rambursare mare (15 ani) si o dobanda scazuta (3-5%). Toate acestea au condus la: omologarea si functionarea a 25 de comune turistice, in care o familie din doua primeste turisti la ferma, in medie existand – la fiecare ferma-6 paturi. Astazi in intreg Tirolul o treime din gospodariile aflate in mediul rural inchiriaza spatii de aczare.

Corelerea eforturilor si necesitatea desfasurarii unei activitati calitative – in coreletiile cresterii concurentei – au contribuit la infiintarea Organizatiilr Turistice Satesti (OST), si a Centrelor de Administratie a Organizatiilor Turistice Satesti (CAOST) la nivelul judetelor. in intampinarea cestor initiative au venit „Sindicatele de initiativa sateasca”, „Oficiul de turism al landului” si „Oficiul pentru promovarea turismului austriac”.

Promovarea activitatilor turistice rurale este realizata prin: camera de Comert Exterior, institutiile culturale, birourile liniilor aeriene, birourile oficiale din tarile emitente de fluxuri turistice, prin ziare, reviste, emisiuni la radio si televeziune, afise in locurile publice, prospecte, pliante, firme, participarea la targuri si expozitii.

Incercand a realiza o fotografie a produsului turistic rurala austriac vom constata ca el se caracterizeaza prin: imensul efort investitional pentru echipare, preponderent al unitatilor de mici dimensiuni si caracterul familial al acestora; nivelul calitativ al echipamentelor hoteliere imbunatatit continuu (salon, bar, salon T.V, sala de jocuri, sauna, piscina, etc).

Tinand cont de necesitatea existentei unor dotari pentru pravticarea sportului in orice anotimp, vacantele tiroleze sunt de neconceput in momentul de fata fara : centre de echitatie, terenuri de tenis, piscine acoperite, sala de masaj, solarium, bufete, sauna, patinoare, partii de schi, tunuri de zapada artificiala ( lacuri colectoare), masini de batut zapada.

Iar pentru ca totul sa functioneze perfect, cu o precizie maxima, exista mici societati de exploatare si intretinere-reparatie a dotarilor si instalatiilor existente.

ASPECTE ALE TURISMULUI RURAL DIN ALTE TARI EUROPENE

Practicarea turismului rural s-a extins din ce in ce ma mult in a doua jumatate a secolului XX. in aproape tot continentul european, un week-end sau o vacanta la tara au intrat in obisnuinta iubitorilor de aer curat, natura, spatii pur ecologice. Din randul celorlalte tarii eoropene practicante ale turismului rural va prezint in continuare:

Belgia. – tara lui Tintin, a berii, a lui „Mauneken Pris” si a altor cateva bine cunoscute repere, din 1973 – cand se constituie prima asociatie – devine renumita si in turismul rural. Belgia federala (compusa din: Vallonia, Flandra si regiunea Bruxellesului) propune 260 de gituri rurale si 245 camere „de oaspeti” in regiuni bogate in patrimoniul artistic si traditii populare.

Echipamentele sunt omologate, controlate si rezervate rin „Lea Gites de Walonie” fiind situate mai ales in jumatatea de sud a Belgiei. Wallonia este o zona a padurilor, rezervatiilor naturale, a raurilor, dar – in acelasi timp al muzeelor – a constructiilor vechi bine conservate si a echipamentelor de vacanta comfortabile.

Acest mic paradis veritabil este locuit de oameni veseli si mereu gata sa faca o serbare, pragmatici, eficienti pentru a proba si a demonstra buna lor reputatie de gazde deosebit de ospitaliere.

Danamarca. – este locul unde produsul turistic rural poarta un nume atractiv: „vacante active”. Prin intermediul organizatiei „Landsforeningen for Landboturisme” din Skandenborg sunt puse la dispozitie doritorilor 22 de asezaminte cu circa 3 000 de paturi.

Serviciile sunt oferite in demipensiune sau pensiune completa; cazarea este oferita in locuinte la ferma, apartamente independente sau campinguri. Sunt acordate reduceri intre 40-50% pentru copii sub 12 ani, iar in extrasezon se practica preturi speciale.

Finlanda. – tara „facuta” parca in intregime din ape, aer si arbori. Cele mai bine de 188 000 de lacuri si peste 65% suprafete acoperite cu paduri realizeaza aici paradisul amatorilor de natura si aer pur, proaspat dar mai racoros.

tara in acelasi timp al fiordurilor si al lui Mos Craciun, Finlanda poseda un popor calm, modest, pacifist si foarte disciplinat. La toate cele prezentate pana acum trebuie sa mai adaugam lungile nopti albe din perioada verilor arctice, sauna, barca pentru peste si echipamentul din lemn.

Echipamentele turistice par a veni din lumea povestilor, aceste mici cabane sau „castele” din lemn se gasesc mai ales in zona lacurilor, a fiordurilor si in jumatatea sudica a Finlandei. Sunt omologate peste 50 000 de asezaminte cu un numar de peste 10 000 de paturi.

Turistii pot locui singuri in ferme sau gaspodarii taranesti. De asemenea, in vacantele lor pot participa la viata asezarilor ruruale, pot munci in cadrul gospodariilor sau pot practica sportul – cel cel mai adesea echitatia sau schiul. Sunt acordate reduceri de 50% copiilor intre 2 si 11 ani, ca si pentru sejururile lungi.

Irlanda. – are incluse in circuitul turistic circa 500 de ferme ce ofera in mod traditional formula „bed a breakfast” (cazare si mic dejun), dar la cerere si demipensiune sau chiar pensiune completa. Numarul oaspetilor intr-un astfel de asezamant variaza intre 6 si 10 persoane.

Echipamentele poseda in mod frecvent cai (pentru echitatie), instrumentar pentru practicarea pescuitului sau terenuri de golf. in zonele montane exista posibilitati pentru drumetii sau escalada, iar in zona litorala sunt numeroase plaje cu nisip si se poate inota. Multe din ferme a amenajate locuri de joaca pentru copii si se pot asigura la cerere servicii de „baby sitter”. in general copiilor li se acorda 25% reducere. in numeroase randuri cazarea este oferita in apartamente independenta sau rezidente rurale rezervate in edificii antice.

Zonele renumite in turismul rural irlandez sunt litoralul vestic si partea centrala intre Galway si Dublin. Regiunile care se constituie in zonele traditionale sunt: Ballyhourra Country (in apropiere de Shannon), Joyce Coountry, Irishawen, Unabhan si Carlow Country.

Italia. – turismul rural cunoaste ca forma de manifestare „vacantele verzi” si are ca principala componenta agroturismul. L’Asociazione Nazionale per l’Ambiente e il Territorio s-a construit la Roma in 1965. Ghidul ospitalitatii rurale – editat periodic – contine informatii, adrese pentru vacante la ferma, descrieri ale echipamentelor, echipamente, produse tipice etc., despre dotarile din 20 de regiuni ale Italiei.

In cele peste 500 de pagini ale ghidului editat in 1995 de AGRITURIST se regasesc informatiii diverse despre aproxomativ 15 000 de echipamente (ferme, locuinte antice renovate, pensiuni, case de odihna, vile moderne, case traditionale, castele si fortificatii).

Pe langa descoperirea diversitatii traditionale culturale si a peisajelor, turismul italian atrage prin: traditiile culinare ale bucatariei italiene; renumitele vinuri; dansurile si cantecele folclorului sau muzicii culte; arhitectura diverselor monumente istorice; poezia si legenda fiecarei asezari in parte.

Renumite sunt regiunile: Piemonte, Lombardia, Trentino, Veneto, Emilia Romagna, Liguria, Toscana, Lazio, Ambruzzo, Umbria, Campania, Puglia, calabria, Sicilia si nu in ultimul rand Alto Adige.

Interesant de remarcat este faptul ca italienii sunt receptori de fluxuri turistice, dar si unii dintre cei mai mari emitatori in cadrul miscarii turistice rurale.

Portugalia. – 800 km de coasta (tarm-taram de vis), 12 insule, o pasiune ancestrala pentru ocean – caci aici Atlanticul intalneste Europa – patrie a unui popor de cuceritori si descoperitori (Vasco da Gama si Magellan au fost portighezi), si nu in ultimul rand locul de unde se „fabrica” vinul de Porto si se canta fadoul.

Turismul rural este reglementat prin lege din anul 1986. El poate fi practicat de familii de agricultori sau de rezidenti din mediul rural posesori a unor rezidente de interes particular, arhitectonic sau istoric. „Turismo no Escapo Rural” (TER) propune case particulare, care pot fi frumoase ferme sau conace sau chiar castele din secolul XVII, case rustice sau ferme in plina activitate. Sectorul turismului este cordonat de Ministerull Comertului si Turismului, care acorda si autorizatiile pentru exercitarea acestei activitati. in acelasi timp se acorda un ajutor material deosebit celor care doresc sa practice turismul rural. Se acorda credite pe perioade lungi si nerambursabile in procent variabil, 40-60%, cu conditiade a deafasura aceasta activitate in timp de minim 10 ani. Din punct de vedere turistic, Portugalia se imparte in opt zone promotionale: Costa de Lisboa, Costa Verde, Costa de Prata, Montanhas, Planicies, Algarve, Azorele si Madeira.

Turismul rural uneste peste 100 de echipamentecu peste 1 500 de paturi, la: ferme (quinta), conace (casa), castele (castelo), mori (moinh), vile (vila). Exista de asemenea numeroase campinguri in toata tara, care ofera posibilitatea petrecerii unei vacante economice si in plin contact cu natura. Pentru tineri se insira in lungul tarii un lant de 18 hanuri.

„Vacantele la tara” in Portugalia ofera un mod deosebit de animatie, posibilitatea practicarii sportului (inot, tenis, echitatie, vanatoare, golf) sau a participarii la viata fermei -vacante active.Gazdele vorbesc in marea majoritate a cazurilor 1-2 limbi de circulatie internationala (franceza, engleza, germana, italiana). Deviza lor: „Un turist=un prieten. Zambeste!”

Alte tari: – in ultimele decenii ale secolului XX, turismul rural s-a impus in zone din ce in ce mai noi. Astfel, el se manifesta viguros in:

– Spania (Granada, Almeria, Malaga, Cadiz, Huelva, Sevilla, Cordoba, si Jaen);

– Elvetia (leman, Jura, Neuchatel, Berna, ticino);

– Luxemburg (Porte des Ardennes, Mullerthal, Moselle);

– Anglia (Kent, Norfolk, Suffolk, Warwickshine, tara Galilor);

De asemenea, este in plina afirmare in: grecia, Islanda si Suedia. incearca a se impune si in tarile Europei Estice: Polonia, Ungaria, Bulgaria, Slovaacia, Fosta Iugoslavia si Romania.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here