Bacteriile participa la descompunerea materiei organice moarte si sunt utilizate ca hrana de numeroase organisme planctonice, bentonice si chiar de catre pesti.

Fitoplanctonul este de 10-15 ori mai abundent in helesteele fertilizate decat in lacurile naturale. Trebuie subliniat faptul ca helesteele furajate au conditii similare helesteelor fertilizate. Diatomeele si Cloroficeele au efecte pozitive asupra ecosistemului acvatic Viteza lor de multiplicare fiind foarte mare si in cresterea si dezvoltarea lor folosind azotul organic si mineral, contribuie la autoepurarea mediului. Dezvoltarea excesiva a acestor alge are loc in lipsa marilor consumatori – formele mari de zooplancton si pestii fitoplanctonofagi – are ca urmare o saracire a mediului in azot si sedimentarea unor cantitati foarte mari de alge moarte care intra in descompunere sub actiunea bacteriilor, cu un consum apreciabil de oxigen, ceea ce creeaza conditii favorizante dezvoltarii algelor albastre. Algele albastre au tendinta de a se dezvolta cand algele verzi sunt in declin si au capacitatea de a se adapta la conditii nefavorabile de mediu. Majoritatea speciilor de alge albastre nu sunt consumate nici de zooplancton si nici de pesti. Prezenta lor accentueaza starea de degradare a mediului, perturband serios regimul gazos al apei si poate induce asfixierea populatiilor piscicole. Moartea si sedimentarea acestor alge au ca urmare accentuarea proceselor chimice si biologice de degradare, cu consum de oxigen.

Zooplanctonul. Daca luam in consideratie importanta pentru piscicultura a zooplanctonului, distingem doua grupe mari:

Formele mari, constituite in principal din crustacee din familia Cladocerelor (Daphnia magna, Daphnia pulex etc.);

Formele mici, constituite in principal din alte specii de Cladocere (Daphnia longispina, Bosmina longirostris etc.), Copepode, Rotiferi si stadiile juvenile ale formelor zooplanctonice mari.

Hrana zooplanctonului este constituita din particulele aflate in suspensie in apa: fitoplancton, detritus si bacterii. Capacitatea de filtrare depinde in primul rand de marimea organismului. Un exemplar de Daphnia magna matura filtreaza zilnic 50-80 ml. apa; intr-o ora consuma cca. 10.000 exemplare de alge verzi . Exemplarele mici au capacitatea de filtrare mult mai mica si numarul lor mare nu compenseaza aceasta deficienta. De aceea rolul hotarator in limitarea proliferarii algelor intr-un ecosistem acvatic il au organismele zooplanctonice mari (sau populatiile de pesti fitoplanctonofagi dimensionate corespunzator) si nu populatiile zooplanctonice mici.

Bentosul este constituit din grupe de organisme vegetale sau animale, care traiesc pe sau in sediment si care sunt microscopice sau macroscopice. Majoritatea au afinitate pentru medii bogate in materii organice. Speciile de viermi si larve de insecte formeaza 75 % din biomasa bentonica. Organismele bentonice au doua roluri principale in ecosistemul acvatic:

Accelereaza circulatia materiei in apa. Se stie ca sedimentul inmagazineaza 70-90% din fosforul organic. Concentratia maxima se gaseste in primii 5 cm de sediment. La suprafata sedimentului se dezvolta fitobentosul constituit din alge microscopice, care pe de o parte utilizeaza substantele minerale din sediment si le transfera in urmatoarea veriga trofica, iar pe de alta parte imbogatesc zona in oxigen oferind conditii bune activitatii bacteriilor nitrificante. Nevertebratele favorizeaza prin activitatea lor schimbul de minerale intre sediment si apa, omogenizeaza sedimentul si consuma o buna parte din materiile sedimentate.

Servesc drept hrana pentru multe specii de pesti. Unii autori considera ca in helesteele populate cu crap pentru productii semiintensive si intensive, rolul zoobentosului in nutritia crapului are o oarecare semnificatie doar in perioada de primavara; spre sfarsitul perioadei de crestere formele zoobentonice se gasesc in cantitati neglijabile sau chiar dispar. Aceasta, in principal, pentru ca dezvoltarea lor este sezoniera si timpul de regenerare este foarte lent.

Populatiile piscicole au o influenta directa asupra componentei si abundentei organismelor planctonice si bentonice dintr-un helesteu si prin asta influenteaza direct, uneori negativ, calitatea mediului acvatic.

Alevinii speciilor de pesti cultivati sunt exclusiv planctonofagi. in perioada resorbtiei sacului vitelin consuma infuzori, apoi rotiferi si ulterior forme juvenile si mature de cladocere.

Puii de peste, in special de ciprinide, consuma fitoplancton, zooplancton si zoobentos.

Pestii adulti, in special ciprinidele, au o hrana diferita. Crapul consuma organisme zooplanctonice mari, zoobentos s.a. Crapul argintiu consuma fitoplancton, dar si forme mici de zooplancton. Novacul consuma in mod special zooplancton.

Formele mari de zooplancton sunt eliminate rapid din helesteu. Un crap de 3 ani consuma in 24 ore cca. 80.000 exemplare de Daphnia. Un crap de 2 ani (300 g/ex.) a consumat 100.000 exemplare de Daphnia in 9 zile. Un crap de un an (12 g/ex.) a consumat 100.000 exemplare de Daphnia in 19 zile .

Popularea helesteelor cu crap conduce si la o diminuare importanta a numarului de organisme zoobentonice, asa cum am mentionat ceva mai inainte.

Crapul argintiu, cunoscut ca fitoplanctonofag, este si un mare consumator de forme zooplanctonice mici. La densitati mari, induce o reducere de 10 ori a zooplanctonului.

in principiu, fenomenele biologice dominante intr-un helesteu furajat, populat cu crap, sunt urmatoarele: crapul furajat evacueaza cantitati apreciabile de dejectii care determina dezvoltarea florei bacteriene; in decursul a 6-8 saptamani consuma si majoritatea formelor zooplanctonice mari si zoobentonice. Algele verzi intra intr-o perioada de dezvoltare rapida, saracesc mediul in azot (organic si mineral), mor foarte rapid si sedimenteaza; astfel, determina pe de o parte dezvoltarea excesiva a microflorei bacteriene si pe de alta parte, dezvoltarea algelor albastre. Activitatea bacteriilor are loc cu un consum mare de oxigen, iar respiratia nocturna a algelor albastre dezvoltate excesiv (“inflorirea apei”) accentueaza dezoxigenarea apei pana la limite letale pentru pesti. Astfel crapul prin consumarea formelor zooplanctonice mari afecteaza direct echilibrul ecologic al ecosistemului acvatic, inducand dezechilibre grave in unii parametri de calitate a mediului. Trebuie avut permanent in vedere ca marii consumatori de oxigen sunt bacteriile, nu pestii sau alte grupe de organisme.

in concluzie, piscicultorii trebuie sa cunoasca bine mecanismele biologice care actioneaza intr-un helesteu, mai ales la nivelul microorganismelor si actiunile care se exercita intre grupele de organisme, pe de o parte si intre biocenoze in totalitatea lor si mediul acvatic, pe de alta parte. Aceasta cunoastere este necesara pentru a se evita erorile in gestionarea ecosistemului acvatic temporar, erori de gestionare ce pot ajunge pana la consecinte grave, inclusiv mortalitati in efectivul piscicol. De obicei, mortalitatile se datoreaza lipsei oxigenului, iar aceasta, in cea mai mare parte, se datoreaza consumului prin activitatea bacteriilor. Masurile biotehnologice luate trebuie sa urmareasca permanent diminuarea cantitatilor de materii organice moarte ce pot apare episodic in ecosistem. De asemenea, se impune luarea masurilor de aerare a apei, cel putin in situatiile de criza. Din pacate nu exista o solutie eficienta si ieftina pentru a bloca dezvoltarea excesiva a algelor albastre.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here