Fata de lumina plantele legumicole au cerinte diferite in functie de:

– perioadele si fazele de vegetatie

– particularitatile biologice ale fiecarei specii si fiecarui soi.

In functie de perioadele si fazele de vegetatie, cele mai mari cerinte le au plantele legumicole in faza de rasad si in special in etapa imediat dupa rasarire, cand insuficienta luminii duce la alungirea exagerata si chiar pieirea lor. Acest aspect este si mai accentuat daca umiditatea si temperatura au valori ridicate.

Dupa formarea frunzelor adevarate, capabile de sinteza, valoarea factorului lumina trebuie mentinuta in limite corespunzatoare si corelate direct cu ceilalti factori de vegetatie.

Insuficienta luminii pentru plantele legumicole are repercusiuni negative ca: etiolarea si alungirea plantelor, sensibilizarea lor, reducerea ritmului de crestere si cel de acumulare a substantelor hranitoare de rezerva; avortarea florilor si chiar caderea fructelor; stagnarea procesului de maturizare a fructelor chiar daca acestea au ajuns la dimensiuni norm’ale, reluandu-se insa cand lumina devine favorabila.

In functie de particularitatile biologice ale plantelor legumicole, cerintele lor se refera la:

– intensitatea luminii;

– durata perioadei de iluminare;

– calitatea luminii.,

Dupa intensitatea luminoasa, plantele legumicole se grupeaza astfel:

– pretentioase fata de lumina: barnele, tomatele, ardeii, vinetele, castravetii, dovleceii, pepenii verzi, pepenii galbeni, fasolea, batatul,,spanacul de Noua Zeelanda, porumbul zaharat etc, care pentru o crestere si dezvoltare normala necesita in medie o intensitate de 8000-12000 lucsi si se cultiva in cele mai favorabile zone;

– mai putin pretentioase fata de lumina: morcovul, patrunjelul, pastarnacul, telina, sfecla rosie de masa, ridichile; salata, spanacul, ceapa, usturoiul, prazul, plantele din grupa verzei, mazarea, mararul, plantele perene etc, care vegeteaza bineila 4000-6000 lucsi, se pot cultiva si in regiuni cu neboluzitate mai ridicata, infiintarea culturilor avand loc primavara devreme, iar unele dintre acestea ca salata, gulioarele, varza alba se pot cultiva si in sere, in lunile de iarna- primavara;

– nepretentioase fata de lumina: ceapa verde, sfecla pentru frunze, mazarea, etc, care vegeteaza la o intensitate luminoasa de 1000 – 2000 lucsi , cultivandu-se primavara devreme;

– plante care au nevoie delumina in anumite perioade de obtinere a organelor lor comestibile la parametrii de calitate corespunzatori, conopida, andivele, ciupercile, sparanghelul, telina de petiol, reventul etc.

Dupa durata perioadei de iluminare – speciile de plante legumicole se grupeaza:
– plante de zi lunga, care provin din zone mai nordice si necesita o durata de iluminate de 15-18 ore zilnic, dar cu o intensitate luminoasa mai scazuta ca: plantele din grupa verzei, radacinoasele, bulboasele, frunzoasele, plantele perene;

– plante de zi scurta – ce provin din regiuni mai sudice, tropicale si subtropicale si oare necesita in medie 12 ore de iluminare zilnica, dar cu o intensitate luminoasa ridicata ca: solanaceele, cucurbitaceeie, fabaceele etc;

– plante indiferente la durata de iluminare – unele soiuri de salata, spanacul, feniculul si tomatele, avand un areal de raspandire mare.

Speciile legumicole cultivate in alte conditii decat cele cerute, isi schimba mjoduljde manifestare, isi intarzie vegetatia, infloresc tarziu sau deloc, iar la altele apar mai repede tulpini florifere.

Calitatea luminii – determina procesul de acumulare in fotosinteza.

Procesele fotochimlce depind de absorbtia fluxului radiant, pigmentii absorbind numai unele radiatii ale spectrului luminos.

absorbtia luminii de catre pigmentii clorofilieni se face in doua moduri: absorbtia directa a luminii si absorbtia indirecta prin transfer de energie luminoasa absorbita de catre alti pigmenti, printr-un proces de fluorescenta.

Dupa Hoover si Gwpelsen, eficacitate maxima prezinta lumina cu o lungime de unda de 660 nm si in mai mica masura radiatia de 440 nm.

Kleisnin clasifica r&diatiile luminoase din punct de vedere al importantei pentru plante in 4 grupe: ultraviolete 40-200 nm — daunatoare plantelor; violete 250-500 nm – cu rol important in sinteza proteinei; oranj-rosu 500-700 nm cu rol important in procesele fotochimice si infrarosii – mai mari de 700 nm – care sunt daunatoare.

Fotosinteza se desfasoara la intensitate mai mare in prezenta radiatiilor rosii si portocalii. Radiatiile invizibile, infrarosii (calorice) si cele ultraviolete, imbunatatesc conditiile pentru efectuarea de catre plante a fotosintezei, sporind ritmul- de crestere si imbogatind continutul legumelor in vitamine.

Gradul de utilizare a luminii este dependent de specie, respectiv de culoarea frunzelor si in special de continutul lor in pigmenti clorofilieni.

Posibilitati practice de asigurare si dirijare a factorului lumina

Marirea intensitatii luminoase la plantele legumicole se poate realiza prin:

– alegerea celor mai favorabile zone de amplasare a culturilor legumicole, in special a constructiilor pentru culturile protejate si fortata, in aceste situatii lumina este factor de baza;

– expozitia terenurilor, pentru culturile din camp neprotejat cat si pentru culturile fortate, trebuie sa fie sudica, sud-estica sau sud-vestica;

– orientarea corespunzatoare a constructiilor, cele cu o panta se orienteaza cu latura lunga in directia est-vest, iar cele cu doua pante in directia nord-sud, pentru a primi cat mai multa lumina;

– elementele constryftive trebuie sa fie lucrate in pro file reduse si sa aiba culoare deschisa;

– dimensionarea si si amplasarea corespunzatoare a instalatiilor din cadrul constructiilor folosite, pentru a nu impiedica patrunderea luminii;

– sticla folosita pentru acoperirea serelor sa fie de buna calitate si cu un grad mare de transparenta;

– folosirea foliei „lonf life” (lunga durata);

– curatirea permanenta a sticlei si foliei;

– inclinarea acoperisului cu 30-40° pentru constructiile cu o panta, 20-30° pentru cele cu doua pante si 5-12° pentru rasadnite;

– repicatul la timp a rasadurilor, respectarea marimii ghivecelor si rarirea acestora in functie de specie si forma de cultura;

– alegerea perioadei 6ptime pentru producerea rasadurilor si pentru infiintarea culturilor;

– alegerea speciilor si|Cultivarelor cele mai corespunzatoare conditiilor locale si tipurilor de culturi, create anume pentru conditiile de lumina mai scazute;

– orientarea randurilor de plante in directia N-S incat dimineata si seara razele sojare cad relativ perpendicular pe randuri si lumineaza bine plantele, iar la mijlocul zilei plantele de pe acelasi rand se’umbresc unele pe altele, fiind ferite de excesul de caldura;

– respectarea distantelor de infiintare a culturilor, asigurandu-se cele mai corespunzatoare desimi in functie de specie, soi si forma de cultura, precum si raritul la speciile semanate des;

– modelarea terenului in biloane cu taluzuri inegale, cu panta mai lina spre sud si plantarea pe taluzul sudic a culturilor timpurii sipe cel nordic a culturilor mai tarzii;

– lucrarile de ingrijire aplicate plantelor legumicole, ca: sustinerea acestora, copilitul, carnitul, defolierea, suplimenteaza cantitatea de lumina;

– distrugerea buruienilor din spatiile de producere a rasadurilor si din culturi care, datorita ritmului lor mai accentuat de crestere, umbresc plantele in special in primele faze;

– indepartarea la timp a materialelor de acoperire puse peste noapte, in special la rasadnite, in acelasi timp si spalarea geamurilor serelor dupa cretizare, cand aceasta nu mai este necesara;

– evitarea formarii Condensului in cadrul culturilor protejate;

– iluminarea suplimentara a rasadurilor cu lampi de diferite tipuri (mai rar).

Diminuarea intensitatii luminoase se foloseste la culturile protejate si in special ia cele fortate, cand aceasta provoaca o crestere exagerata a temperaturilor din interiorul constructiilor, in anumite perioade ale anului,mai ales vara.

Ca masuri de reducere a intensitatii luminoase, se practica umbrirea prin:

– cretizarea sau opacizarea moderata a sticlei, folosindu-se praf de creta, huma, reziduuri de calciu de la industria zaharului, respectiv emulsiile, pulverizandu-se fin pe suprafata sticlei de la acoperis si de la peretii laterali.

– folosirea unor materiale asezate in exteriorul sau interiorul serelor, ca sipci de lemn, lamele de metal, textila colorata, folie de culoare mai inchisa, jaluzele de-panza, care pot fi actionate
manual sau automat sub comanda celulei fotoelectrice. aceste metode se folosesc pe suprafete mici, fiind foarte costisitoare.

– se poate folosi sticla Thermex, o sticla speciala fotosensibila, dubla, in interior cu un strat subtire de gelatina, a carei culoare’devine reversibila la schimbarea intensitatii luminii, respectiv mai inchisa la marirea intensitatii luminoase si mai transparenta la scaderea acesteia;

– se utilizeaza pelicule de apa colorata sau cu coloratie variabila, care circula intr-un sistem de recuperare, prin instalatii speciale;

– prin folosirea de apa pulverizata foarte fin in interiorul serelor, se poate realiza in afara de racire si o umbrire a plantelor, cu.rezultate bune si mai usor de aplicat, comparativ cu celelalte metode.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here